Recent, Bogdan Chirieac a pierdut, în primă instanță, procesul cu ziaristul Liviu Avram, de la Adevărul. Chirieac, despre care s-a scris că ar fi lucrat cu escrocul fugar Sima și că ar fi rulat cam 1,5 milioane de dolari printr-un off-shore pentru a șpăgui diverși politicieni pentru contracte cu statul ale unor firme de-afară, l-a dat în judecată pe Liviu Avram și a cerut daune materiale de 640.000 de dolari și daune morale de 150.000 de euro. Instanța, se pare, n-a fost impresionată de analizele pe care le face morsa la televizor în fiecare zi și a decis că ziaristul Avram nu i-a adus nici un prejudiciu moral sau material. De fapt, asta și era miza procesului: un contract de consultanță politică în valoare de 200.000 de euro anual pe care Chirieac l-ar fi pierdut ca urmare a articolelor scrise de Avram. Deocamdată, Chirieac a rămas fără taxa de timbru, de 10.800 de lei, pentru că n-a reușit să demonstreze că acel contract de consultanță ar fi existat cu adevărat și că, prin urmare, chiar ar fi pierdut vreun ban din cauza articolelor de presă. Adevărul e că e greu să-i păcălești pe judecători că ți-ar plăti cineva 200.000 de euro pe an pentru consultanță, când, de fapt, e suficient să-ți pună o cameră de filmat în față și să-ți promită că te dă la televizor ca să verși toate sfaturile inepte de care ești în stare.
Ion Cristoiu s-a retras din funcția de director onorific al Evenimentului zilei, supărat că ziarul s-a implicat prea activ în desființarea legii defăimării. Asta e vestea bună. Vestea proastă e că Ion Cristoiu continuă să fie “principalul editorialist” al ziarului. Păcat. Plecarea definitivă a lui Cristoiu de la Evz ar fi putut însemna revenirea publicației la nivelul de respectabilitate pe care l-a avut între 1997 și 2004, perioadă în care “maestrul” fusese trimis acolo unde-i este locul, adică la coșul cu rebuturi literar-jurnalistice. Totuși, dacă gigantul editorialelor lipsite de noimă se hotărăște vreodată să plece de tot de la Evz, redacția ar trebui să-i facă un frumos cadou de despărțire, dându-i-i la pachet pe Mircea Marian și pe Mălin Bot, ca să-i țină companie pe lungul drum al uitării definitive.
România TV și-a făcut un obicei din a prezenta la loc de cinste maximele nemuritoare ale unor pârnăiași notorii, precum Gigi Becali sau Sorin Roșca Stănescu. Probabil că gândirea din spatele acestei propagande pentru niște persoane care n-ar mai trebui să deschidă gura o vreme este că, sărăcuții, și-au ispășit pedeapsa și acum se pot întoarce la viața lor de dinainte de pedeapsă. Pe principiul ăsta, în curând televiziunea ar putea aplica și pentru niște fonduri europene pentru reintegrarea socială a infractorilor. Deși cel mai bine ar fi să se transforme în televiziune cu circuit închis, cu și despre pușcăriași. E o audiență mai mică, dar măcar e o audiență captivă.
