Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Neghiobul în magazinul cu porțelanuri

Zoom Neghiobul în magazinul cu porțelanuri

Un târlete spumos, care a ținut morțiș să-și sărbătorească cea de-a 61-a aniversare în castelul regal Foișor, de la Sinaia, îl face pe Klaus Iohannis parvenit. Un mârlan, care și-a ales colaboratoarele apropiate în funcție de cât de ademenitor li se termina șira spinării în partea de jos, vorbește cu poftă despre târtița actualului președinte. Un șef de familie ai cărei membri se aliniază ușor-ușor spre a lua drumul pușcăriilor perorează despre cinste, verticalitate, moralitate și așa mai departe.

Acest personaj poartă un nume, evident. Un nume pe care el și doar el îl vede înscris cu litere de-o șchioapă în cartea istoriei româneşti, un nume pe care până și foștii săi adoratori au început să-l asocieze cu dezastrul: Băsescu. Prenumele, desigur, este Traian.

Ei bine, Traian Băsescu este din ce în ce mai vocal. Nu are ziar, dar are la îndemână Facebook-ul, pe care se dezlănțuie de fiecare dată când i se năzare că ar avea ceva de spus. Când vrea să pară și mai important, se cere pe la câte vreo televiziune, fie prin telefon, fie în carne și oase. Dar, indiferent de mediul în care se manifestă, Traian Băsescu a început să semene din ce în ce mai mult cu Vadim Tudor.

În mod normal, un fost președinte de țară este o pasăre rară în spațiul public. Dacă nu e fost dictator sud-american, căutat internațional de Interpol, un fost președinte de țară nu apare în nici un caz la televizor aproape seară de seară. Dacă nu e, cumva, un scriitor trecut la politică temporar, un fost președinte de țară își drămuiește cu grijă cuvintele mâzgălite pe șorțul unui chelner. În general, un fost președinte scrie sau asistă la scrierea unor cărți pe care le semnează și câștigă bani frumoși din conferințe internaționale în care explică doritorilor cum merge lumea.

Luând-o înaintea istoricilor, Traian Băsescu se definește singur, prin comportamentu-i mai mult decât deviant, mai degrabă drept un fost comandant de navă decât drept un fost președinte de țară. Dar, până la urmă, dacă individul n-a știut ce este aceea decența în timpul mandatelor sale, de ce i-am cere așa ceva acum, când nu este decât un pensionar acrit și frustrat, care nu-și mai poate deconta băuturile preferate pe protocolul prezidențial?

Și, totuși, faptul că Traian Băsescu este băgat în seamă în continuare e una dintre marile erori strategice pe care le fac, din nou, mass-media românești. Preluând bălmăjelile unui om evident prăjit, cel puțin pe lungi perioade de timp dintr-o zi, decidenții editoriali din televiziunile de știri speră să-și umple spațiul cu discuții aprinse. Mai mult, în gândirea lor care a dat greș de atâtea ori, prezența lui Băsescu și repetarea la nesfârșit a imbecilităților pe care le debitează ar avea rolul de a-l discredita pe acesta și mai mult în ochii publicului și, dacă se poate, de a-i grăbi drumul spre privarea de libertate. Dacă întrebi vreun realizator de emisiuni TV de ce insistă să zgărmăne rahatul, invitându-l la nesfârșit pe mahalagiu, îți va răspunde că asta face audiență. Or, se știe, audiența scuză orice posibile presiuni morale, transcende orice cod deontologic, tronează suveran asupra bunului-simț. Ani de-a rândul, același Corneliu Vadim Tudor despre care pomenisem mai devreme era invitat peste tot pentru că, desigur, făcea audiență. Moderatorii și realizatorii nu-l întrerupeau nici o clipă din delir, nimeni nu voia și nici n-ar fi putut să-i stopeze deversările de abjecții. La fel se întâmplă acum cu Traian Băsescu. Grosolăniile pe care le lansează la adresa tuturor sunt preluate cu fascinație și răspândite în cele patru zări. Nici măcar nu este nevoie să i se pună în cârcă citate inventate, așa cum se practică în cazul lui Arsenie Boca. Omul le furnizează singur, cu o frecvență mai mare decât Vadim pe vremea când mai avea revistă.

Și, totuși, nimic, dar absolut nimic nu justifică preluarea, zi de zi, și mai ales difuzarea abjecțiilor izvodite de fostul preşedinte. Ca orice pensionar fără preocupări deosebite, ca mai toți oamenii care n-au citit în viața lor mai mult de un raft micuț de bibliotecă, Traian Băsescu se pricepe la toate, de la moschei la salariile demnitarilor, de la geopolitică la penajul papagalilor. Dar cel mai abitir se pricepe să înjure, să spurce și să spumege. Între el și bețivul satului care aşteaptă ca voluntarii americani să-i reconstruiască locuința în timp ce-și bate joc de ei nu este nici cea mai mică diferență. Și, atunci, de când a devenit bețivul satului un reper la care să se raporteze o întreagă națiune? Nu, în nici un caz locul lui nu este pe ecranele televizoarelor, în paginile ziarelor sau în discuțiile dintre oameni cât de cât civilizați. Locul lui este în șanțul de lângă cârciumă, răcorit, în nopțile caniculare, de jeturile câinilor vagabonzi și învelit, în nopțile mai răcoroase, de voma unei binemeritate uitări.

Citeşte mai multe despre:

6 comentarii

  1. #1

    Absolut superb!

  2. #2

    Un punct de vedere foarte corect!

  3. #3

    Beton.Articolul era la fel de potrivit inca de acum 11 ani,doar ca noi atunci ne uitam doar la Nastase fara sa vedem exact cine e celalalt pe care,din ura si numai ura,puneam stampila.

  4. #4

    Malade de haine !

  5. #5

    Basescu se indreapta din ce in ce mai mult catre statutul de ‘nebunul satului” adica acea persoana care striga ceea ce vrea, cand vrea, dar nimeni nu il mai ia in seama pentru ca il crede cu mintea ratacita. Curand va capata acest statut.

  6. #6

    Masonule. Te doare in cur de Basescu?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale