„Trăiască Uniunea Sovietică, care pe toate le deretică!“, chiuia dinadins cacofonic poetul Tudor George pe vremea cînd glasnost-ul și perestroika lui Gorbaciov stîrneau speranțe și prin România. Pentru cine a uitat: pe atunci Ceaușescu strîngea conștiincios șurubul și zicea de la tribuna ultimului său congres că la noi socialismul va pleca de la putere cînd o face plopul pere. Și tot atunci, adică în timpul vizitei lui Gorbaciov la București, Ceaușescu și-a adus aminte de prietenia româno-sovietică și-a strigat „Trăiască…!“, trăgîndu-i silnic în sus mîna secretarului general al PCUS care părea surprins-stingherit de inițiativa omologului său din România. De aici comentatorii de la Europa Liberă au tras concluzia că Ceaușescu nu mai are mult. Dar nu știau și cît, ceea ce pentru ascultătorul din țară echivala cu o speranță pusă la congelator. Căci Gorbaciov o ținea morțiș cu independența fiecărei țări comuniste, în vreme ce tot mai izolatului Ceaușescu îi crăpa buza ca omul de la Kremlin să se înfrățească la vedere cu el. Or asta însemna că rusul care voia perestroika n-avea de gînd să-l îndemne pe Ceașcă să-i urmeze exemplul, ca să nu lase loc interpretării că se amesteca în treburile interne ale altui stat.
Cam așa și cu speranța lui Putin că Xi Jinping va zice, să-l audă rușii, dar mai ales Occidentul, că China îl va sprijini militar în războiul lui. Chinezul, nimic! În schimb, proaspăt realesul președinte al Chinei s-a ferit ca de foc să le dea vreo nădejde adversarilor lui Putin. Sau, cum se spune în fotbal, Xi și-a jucat jocul lui, ceea ce înseamnă că se oferă să mijlocească pacea, dar se bucură pentru fiecare zi în plus de război. Un război care-l slăbește pe Putin și-l face tot mai dependent de mărfurile chinezești. Un război însă care le golește și occidentalilor pușculița și depozitele cu armament. Xi e ca negustorul care are de cîștigat că cei doi mari clienți ai săi se dușmănesc. Așa că îl scarpină în cap pe cel mai slab, care nu îndrăznește să se tocmească cu el, dar are grijă să nu-l supere pe cel mai puternic, fiindcă, chiar dacă nu-l înghite, grosul afacerilor cu el le face.
Drept care Xi a avut grijă să-l sfătuiască pe clientul slab să aibă grijă de pielea lui, dar cînd nici nu-și legase centura de siguranță în avion și-a pus băieții de la Externe să-l asigure pe clientul puternic că China nu se amestecă în războiul din Ucraina. Adică l-a lăsat pe Putin să se bucure de avantajele unei prietenii platonice, cu ochii în soare și cu mîna întinsă.
