Ioan Teodor Callimachi a avut o domnie scurtă, dar o viață lungă. Să faci 90 de ani într-o epocă în care virușii creșteau cît caprele, iar singurul medicament cunoscut era moartea subită, echivalează cu nemurirea. Azi, în epoca antibioticelor, a stenturilor, a transplanturilor și a curelor de slăbire, unul ca Ioan Teodor ar apuca trei-patru sute de ani și ar primi premiul Nobel pentru medicină.
Știința lui de a se strecura printre gripe și maziliri, printre gastrite și otrăviri, printre abcesul la măsea și norul de săgeți tras de boierii de încredere l-a pus la adăpost de pornirile periculoase ale tinereții și l-a făcut să abordeze politica abia după vîrsta de 52 de ani, cînd abia îi mijise mustața. Pînă atunci, a studiat la Lvov și s-a îndeletnicit cu ștergerea urmelor moldovene din noua sa biografie de grec fanariot. Cînd a încetat să mai fie Ionel Călmașul, Ioan Teodor Callimachi cunoștea franceza, latina, turca, italiana și greaca, iar cu româna mai avea doar un pic de furcă pînă s-o uite de tot. În 1741 ajunge mare dragoman la Constantinopol și, vreme de 17 ani, îi sfătuiește pe Mahmud I, pe Osman al III-lea și pe Mustafa al III-lea cum să se trateze de depresie pe fondul decăderii Imperiului Otoman. În august 1758 cumpără tronul Moldovei la un preț considerat imposibil de plătit pînă la mazilirea din iunie 1761. Ca să achite datoriile și dările către sultan, îl pune ispravnic pe Iordache Stavarache, un escroc înclinat spre violență, care smulge taxele de pe contribuabil cu tot cu fulgi, cu blană sau cu căciulă de blană. Văzîndu-se cuprinși în planul de jupuire, marii boieri se dedau surghiunului pentru ca, odată scăpați de arnăuții domnești, să se dedea uneltirii. Iordache Stavarache a furat tot ce se putea fura din Moldova, i-a făcut pe moldoveni să ia cu asalt curtea domnească de la Iași și a comentat toate aceste evenimente de pe terasa palatului său cu vedere la Bosfor.
În 1761, Ioan Teodor Callimachi a fost înlocuit cu fiul său, Grigore Callimachi, și a mai trăit la Stambul, cît să-i vadă murind pe toți cei care erau tineri atunci cînd era el bătrîn.
Tareeee! de tot. De ce nu tipariti o carte-carticica cu asemenea momente si figuri din istoria patriei noastre mioritice??? As fi primul s-o cumpar!!!!
Istoria nu s-a schimbat!!!