Alexandru Mavrocordat al II-lea nu avea țîțele mari, nu cînta la harpă, nu era nevasta lui Menelaus din Sparta și nu auzise de Troia. Cu toate astea, din pricina lui a pornit războiul ruso-turco-austriac din 1787. Pînă să se ajungă însă la acea baie de sînge, s-au petrecut lucruri pe care se cuvine să le știm.
Alexandru Mavrocordat al II-lea a urcat pe tronul Moldovei după ce vărul său primar, Alexandru Mavrocordat Întîiul, a fost mazilit. În acele vremuri, dragostea între veri nu era luată prea în serios, așa că scrupulele de familie nu puteau sta de-a curmezișul înlăturării unei rude. Alexandu al II-lea a plătit 300 de pungi, iar turcii au considerat suma acoperitoare pentru o succesiune între veri. Născut în Fanar, educat la școala militară din Sankt Petersburg, noul domn era o creație multiculturală a vremii sale, o sinteză între setea otomană de sînge și setea rusească de vodcă. Înainte să vină domn, a fost mare dragoman al Porții și a putut culeage, ca într-un sac de cartofi, secrete care îi cocîrjau spinarea atunci cînd s-a retras. Cînd a ajuns la Iași, în ianuarie 1785, a dat ordin să se repare podurile care legau mahalalele de centru, și cu asta opera sa administrativă a luat sfîrșit. De aici încolo s-a putut ocupa liniștit de trădare, adică de punerea la zi a rușilor cu ceea ce turcii credeau că știu numai ei. Sultanul a aflat destul de repede, dar și domnul Moldovei a aflat că e căutat de spahii, așa că a tulit-o. Într-o scrisoare adresată Ecaterinei a II-a, Alexandru îi vorbește despre sacul cu documente turcești și îi cere o întrevedere. Țarina îl invită peste Nistru, îi dă o gardă de 600 de husari și titlul de principe al Imperiului Rus. Sultanul îi cere extrădarea, împărăteasa refuză, sultanul îl arestează pe ambasadorul rus de la Constantinopole și așa începe un nou război de patru ani.
Ca și Dimitrie Cantemir, Alexandru Mavrocordat al II-lea a dus-o în Rusia ca în sînul lui Avraam. Mult mai puțin citit, dar mai bine pregătit pe partea cu documente compromițătoare, Alexandru s-a lăsat recompensat în cele mai rusești feluri. A primit moșii, sate cu tot cu țărani, titluri și reședințe. Locuia cînd la Elisavetgrad, cînd la Moscova, și era nevoit să cheltuiască cele 12.000 de ruble pe an de care imperiul recunoscător și trădarea internațională îi făcuseră rost.
Wow. Ce pacat ca n-are si V. Ponta niste secrete de-astea de-ale americanilor! Va dati seama ca ar fi spart ruble seara de seara in cluburile din Moscova…