Nevăzutul și neștiutul Alexandru Scarlat Ghica

Despre Alexandru Scarlat Ghica, domn al Țării Românești între 12 octombrie 1766 și 28 octombrie 1768, nu se știe mai nimic. Omul ăsta e un mister, bazat în principal pe excepționala lui mediocritate, pe capacitatea ieșită din comun de a nu ieși în evidență cu nimic și pe uimitoarea abilitate de a trece neobservat. Nu se știe dacă era înalt sau scund, fiindcă umbla cînd fără tocuri, cînd pe picioroange, cînd fără căciulă, cînd cu o turlă de biserică pe cap. Cronicarii îl dau drept fiu al domnitorului Scarlat Ghica, dar e greu de stabilit dacă Scarlat Ghica a avut fii. Se zice că era ba aprig la mînie, ba degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat, dar toată lumea e de acord că aceste însușiri au fost mai degrabă plagiate din opera lui Ștefan cel Mare de niște scribi pupincuriști. Dacă a jupuit țărănimea, a făcut-o fără să fie văzut, așa că nu se poate preciza dacă a făcut-o cu adevărat. Dacă s-a bătut cu turcii, s-a bătut într-un secret atît de mare, încît pare că nu s-a bătut deloc. Nici cu rușii nu i se cunosc relațiile, mai ales fiindcă nu e sigur că le-a avut. Îi plăcea oare să vîneze? Nimeni nu știe răspunsul exact, fiindcă lupii care ar putea depune mărturie sînt cu toții morți. Îi plăcea băutura? Greu de spus. Boierii care ar fi putut spune-o cădeau cu toții sub masă înaintea lui. Dacă era o fire destrăbălată sau nu, asta numai nevestele apropiaților săi ar fi putut mărturisi, dacă nu s-ar fi temut că le ies vorbe. Alexandru Scarlat Ghica ar fi putut fi mai bogat decît media pe secolul fanariot, dar nimic nu ne lasă să credem asta. Dîrele lăsate de el în economia Valahiei s-au șters aproape toate, iar oamenii nu mai țin minte dacă birurile le-au fost puse de tată, de fiu sau de bunic, de vreme ce, în lungul lanț al clanului Ghica, pe toți i-a chemat la fel. Așa încît aportul lui Alexandru la împilarea Munteniei se poate aprecia la nivelul unui picior în burtă anonim, venit din mulțimea celor care tăvăleau țara prin praf. Spre sfîrșitul domniei, cînd al treilea război ruso-turc sta să înceapă, Alexandru Scarlat Ghica a comis imprudența vieții sale, ieșind din anonimat. Practic, el n-a ieșit, dar a ieșit ideea de a-i lasa pe ruși să recruteze trupe în Muntenia. Turcii atît așteptau. L-au mazilit pe acest personaj șters și atît de necunoscut, încît și azi se mai întreabă dacă au mazilit pe cine trebuie.