Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nici femeie, nici bărbat

Zoom Nici femeie, nici bărbat

Habar n-am dacă lucrurile despre care voi vorbi se cheamă cultură sau impostură, ori dacă țin de naturelul simțitor al lucrurilor mici. Pe scurt, e vorba de încăierarea de pe net a unor venerabili conservatori cu partida progresistă. Nu dau nume, deși toată lumea știe despre ce e vorba, pentru că nu au importanță numele, ci ideile vehiculate. Și pricina a fost, vai, cazul nefericitei adolescente din Caracal.

În România, se pare, se dă o luptă feministă cu forțele întunericului. Sau o luptă strămoșească cu forțele luciferice ale sexo-marxismului. La început, am crezut că e o modă, ca multe altele care vin și pleacă. Din punctul meu de vedere, problema a fost rezolvată, ca nodul gordian, acum 70 de ani, prin Declarația Universală a Drepturilor Omului. În acel document, adoptat de toate țările semnatare (și, credeți-mă, n-au fost puține), nu mai există distanță juridică sau socială între bărbați și femei. Sigur, cunoaștem ipocrizia tratatelor. Una vorbim, alta fumăm. Țările de care vorbesc au așteptat ani de zile sau decenii, iar uneori au fost forțate să-și respecte cuvîntul dat. Nu contează. Important e că, împotriva prejudecăților, femeile nu mai sînt inferioare, reduse, obsedate ori proprietatea nimănui. La fel de bine e că principiul „la muncă egală, plată egală“ nu mai cunoaște amendamente legate de sex. Că există încă o puternică tradiție inegalitaristă, asta nu contest. Dar direcția e clară, mult mai clară decît în comunism, unde toate pricipiile astea străluceau în lozinci, dar amuțeau în intimitate, unde femeia nu era nimic mai mult decît un aparat reproducător pe bandă rulantă.

Repet, poate nu am fost bine înțeles. Drepturile se cîștigă greu. Privilegiile, însă, sînt seducătoare. În clipa în care o societate, în majoritatea ei, adoptă de bunăvoie niște principii, începe goana după privilegii. Nu aș putea să explic de ce. În timp ce feministele de acum un secol chiar își puneau pielea la bătaie la propriu, azi avem de a face cu o categorie foarte ciudată și foarte agresivă. Eu am numit-o ultrafeministă sau fanatică a feminismului. De ce? Pentru că, poate inconștient, dar foarte uman, persoanele respective vor să dicteze, să-și impună ideile, să conducă, să împartă dreptate. Principiile spiritului critic sînt cu nasul în pămînt. Nu ai voie să te îndoiești, nu ai voie să pui întrebări, nu ai voie să găsești alte explicații. Odată oferite publicului, ideile nu se mai discută.

Oricît ar părea de straniu, limbajul ultraconservator, cel care afirmă că femeile nu au capacitatea de a gîndi, de a dispune de propriul corp, de a avea o viață personală sau publică se ia de brațetă cu afirmația opusă că toți bărbații sînt porci, urăsc femeile și au o gîndire patriarhală. Ceea ce frapează e lipsa discuției personalizate. Nu „acela“ face un lucru reprobabil, ci toți. Iar cel sau cea învinuită nu au drept de apărare. Unde mama dracului am mai auzit eu asta?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

Cele mai citite