A fost o etapă foarte-foarte ofertantă în play-off. Simbolistic, s-a nimerit ca toate cele trei partide să poată fi considerate (fiecare în felul ei) un derby. Lasă-i p-ăia de la Dinamo și FCSB = Steaua. Ce treabă avem noi cu așa-zisul lor etern derby? Cele mai titrate cluburi ale acestei țări? Niște cluburi promovate pe șenilele tancurilor sovietice și consacrate în era comunistă. Da, pînă și ele au încăput pe mîna străinilor, ale antrenorilor croați și, respectiv, ciprioți. Aia e, la o adică!
Mai derby poate fi considerat meciul dintre U. Cluj și CFR Cluj. De bine, de rău, cu suișurile și coborîșurile fiecăreia, echipele astea se duelează de vreun secol încoace, de dinaintea războiului care a creat premisele marelui război dintre Dinamo și Steaua. Neluțu Sabău versus Dan Petrescu – alt derby ofertant, alt război fratricid, între doi colegi din Generația de Aur. Dar nici cu derby-ul de la Cluj n-avem treabă, că prea se dau mari frații noștri transilvani și ne disprețuiesc aiurea pe noi, Miticii din Regat.
Astfel, obiectiv vorbind, cel mai derby dintre derby-uri fu întîlnirea dintre Rapid și Universitatea Craiova. În Giulești a fost o întîlnire care a vorbit despre trecut/tradiție, despre prezent/incertitudine și, de ce nu, despre viitor/speranță. Ca să nu ne încurcăm, hai s-o luăm pe rînd.
Dacă te gîndești la tradiție, Rapid și Universitatea Craiova sînt cam ca FC Barcelona – Més que un club: au o grămadă de povești în spate, s-au consacrat ca grupări antisistem pe vremea regimului totalitar Steaua/Dinamo. Talentul boem al marilor jucători din Giulești sau Bănie a fost permanent însoțit de iubirea unor suporteri înfocați și pretențioși care nu s-au exprimat mereu ca intelectualii de la Cenaclul „Sburătorul“ (nu ne putem reprima detestabilele apropouri rasiste la adresa prietenilor rapidiști). Asta cît privește tradiția.
În ceea ce privește prezentul, văzurăți și voi: în tribunele și peluzele din Giulești, la cel mai important derby al etapei, au fost prezenți doar copii tare haioși. Ăștia mici rapidiști sau craiovenii sînt adevărații protagoniști și cîștigători ai partidei. Chestia e că drumul spre înalta performanță de suporteri, dragi copii, începe de-abia de acum încolo. Nu vă mai luați după oamenii mari care n-au nici măcar mintea voastră, de ultras din lotul Under 14!
Cîntați, strigați și chiar înjurați, dar nu generați belele pe stadion. De ce așa? Păi, pentru că într-o zi, oameni mari fiind voi, va trebui să stați acasă și doar copiii de pe vremea aia vor mai avea privilegiul să-și susțină echipa iubită. Cu speranță în viitor, îi îndemnăm pe părinți să-și ducă pruncuții la fotbal, pe teren sau în tribune, unde nu-i tocmai ca pe telefon. Ăsta da, fraților, va fi următorul mare derby!
Hai România!
738 de vizualizări
Citesc in GSP,”astia mici”,strigau ole, ole sa va futem nevestele” ! Cei mari, interzisii, n-au trecut si la fapte dar e foarte posibil ca „pruncutii” de azi sa puna in aplicare peste vreo zece ani strigaturile de azi,manca-i-ar mama !
Ce strigau strigau, bine că n-au avut petarde cu care să – și scoată ochii.
Oricum, la ce super analfabeți funcțional vor deveni…
Unde se mai aruncă cu petarde? În Serbia, țara din Iugoslavia, ajunsă ciuca balcanică a bătăilor de joc .