Am primit multe mesaje după articolul de săptămîna trecută, iar tonul general, dacă ar fi să-l rezum, sună cam așa: „Bine-bine, tu spui una, dar uite ce spune Uniunea Scriitorilor”. Și am fost călăuzit, cu blîndețe și ironie, spre cîteva link-uri (unu, doi) și multe altele. Știrea-i știre și-n pielea goală. Dar e știre sau e un fake? Era pe cînd nu s-a văzut, azi o vedem și nu e. Cum așa?
Le-am deschis și le-am citit. Dacă veți urma link-urile de mai sus, veți vedea că toate au un text identic, semn că nici un „jurnalist” nu s-a deranjat să caute prin deciziile judecătorilor. Acesta este, pur și simplu, comunicatul oficial al Uniunii și așa a fost (ne)redactat. Da, e adevărat că rebelii nu au obținut la tribunal înscrierea ca uniune legală. Însă tot la fel de adevărat e că nici domnii Manolescu, Voncu ori Vosganian nu au izbutit asta. Așadar, legal vorbind, USR (scriitori) nu este în legalitate. Funcționează, e adevărat, dar nimeni nu poate spune că tot ce se întîmplă acolo, de la bani la reviste, premii și manifestări, e legal.
De ce? Simplu. Cum am explicat data trecută, pentru a ocoli prevederile Ordonanței 26/2000, conducerea și avocații s-au revendicat de la decretul comunist din ’49, care le dădea dreptul să nu dea socoteală nimănui în țara asta, dar să beneficieze de toate drepturile unei asociații de utilitate publică. Cum să beneficieze? Cu bani. Rețineți acest mic amănunt: banii. Or, în două procese de anul trecut, judecătorii au decis că decretul cu pricina a fost abrogat și nimeni care se revendică de la el nu poate emite pretenții. Așadar, domnii de mai sus au abandonat pista perdantă și au încercat să se regrupeze sub OUG. Ghinion! Este imposibil, pentru că statutul și modul de lucru contravin flagrant legii, lucru constatat de doi judecători.
Sigur, mi se va spune, dar nici „voi” nu v-ați înscris, pentru că sînteți contestați. Foarte adevărat. Și așa consider că e normal, ca nici o decizie să nu poată fi luată, pînă cînd Justiția nu trage linie sub toate faptele și documentele prezentate în apărarea părților. Ce e cert, în acest moment, e că, neexistînd nici o bază legală, USR (scriitori) funcționează pe încredere. Nimănui nu-i vine să creadă că banii, documentele în bancă, rapoartele de activitate nu au urmat calea legală. E o nebunie. Dar nu e mai mică (dimpotrivă) decît în cazurile falșilor medici, în cazurile falselor bănci ori cele ale falselor diplome de studii.
Repet ce am spus deunăzi: organele financiare ale statului trebuie să ceară dovezi irefutabile. Ce mîndru sună acest cuvînt!







Cunosc un domn (fosta doamna, dar, de , nu discriminam) care a scris si tiparit (publicat dar, de , nu discriminam) o carte de 25 de pagini pe banii lui (ei, dar, de , nu discriminam). Intrebare: este sau nu este scriitor? (sau scriitoare dar, de , nu discriminam). In aceasi linie, eu stiu sa scriu (si sa citesc) de vreo 60 de ani (multumesc DOAMNA INVATATOARE PANTEA) (PS in 4 sau chiar aproape 5 limbi). Asta ma face scriitor? (scriitoare dar, de , nu discriminam)
Corect. Nu orice rahat zboara….Desi ramine un „aliment” popular….indiferent unde-l gasesti…