De Ziua Națională a României am fost la Istanbul. Splendid oraș! Măreață civilizație, care se vede în toate! Chiar și în reclamele TV pentru convorbiri telefonice erotice, căci au și așa ceva. Însă, desigur, cu decența specifică Islamului. Vezi așadar la început o femeie perfect, integral acoperită, din creștetul capului pînă-n șalvari, de tradiționala burka neagră. Și începe să se dezbrace: întîi își deschide o fantă în dreptul ochilor: ochi mari, promițători, adînci. Apoi urmează o reclamă la Turkcell, compania lor de telefonie mobilă. Imaginea femeii revine și ea își dă în jos, cu mișcări lente, insinuante, vălul ce-i acoperă partea inferioară a feței, descoperindu-și niște buze impecabile, fremătînde, în așteptare.
Și asta e tot. Ba nu: mai urmează o reclamă la Turkcell. Dar cîtă putere de sugestie în aceste secunde! Cîtă stîrnire a imaginației privitorului! Care, firesc, se întreabă: oare ce-o fi sub nenorocita asta de burka? O fi grasă, o fi slabă? O fi epilată? Telespectatorului excitat îi vine să pună mîna pe telefon și să dea cu el de toți pereți, sporind astfel veniturile companiei Turkcell. Și ne mai mirăm că Turcia are un PIB la care noi, cu reclamele noastre despuiate de orice mister, nici nu putem visa.
P.S. Bunul meu prieten Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, mi-a atras atenția asupra unei știri minunate de pe Internet: președintele Mauritaniei, al cărui nume întîmplător îmi scapă, asistînd la Supercupa țării sale la fotbal, s-a enervat în minutul 63, la scorul de 0-0, din cauza slabei calități a partidei, a oprit meciul și a ordonat: „Destul! Treceți direct la penalty-uri!”. Deci, domnule Klaus Iohannis, se poate!
(va urma)
