Osman Pasvantoglu s-a născut în Valea Timocului în 1758, într-o epocă în care Balcanii fierbeau ca o cafea turcească la nisip. Despre povestea de iubire a mamei sale care alerga de ochii lumii și a tatălui său care a prins-o din goana calului nu se știe mai nimic. Peste gemetele etnogenezei bulgărești s-a așternut uitarea, iar micul Osman a trăit cu impresia că se trage dintr-un bunic bosniac pe care turcii îl foloseau la apărarea Sofiei. Ca să fie la adăpost de suspiciunile otomane, băiatul a fost declarat musulman și dat în grija acelui bunic războinic. În zece ani, moșul a făcut din el o mică fiară cu hanger, capabilă să bărbierească un adult cu iataganul și să nimerească de la o sută de pași, cu șișul, inima unei muște. Osman era o pramatie înclinată spre violență și furt, dar nici violul și nici omorul cu premeditare nu-i stăteau rău. Era isteț, ambițios, viclean și stăpîn pe sine, așa cum și-ar fi dorit orice nativ al înfierbîntatelor pașalîcuri sud-dunărene.
În anii săi de maturitate, Osman Pasvantoglu avea să joace în istoria Valahiei un important rol de terorist balcanic, dar pînă atunci, vom vedea, a făcut mari eforturi să scape cu viață din capcanele pe care și le-a întins singur.
Pe la 20 de ani, fără să-i pese de părerile lui Mahomed, s-a apucat de cămătărie. Turcii l-au înșfăcat, i-au citit sentința direct din Coran, dar n-au apucat să-l spînzure fiindcă a evadat. Bunicul războinic a mituit o parte din gardieni, iar pe ceilalți, terminîndu-i-se banii, i-a despicat cu halebarda. Călărind pe deșelate, Osman străbate distanța dintre Sofia și Vidin într-o singură noapte, oprindu-se doar de cîteva ori, cît să jefuiască cele cîteva bande de tîlhari care ieșiseră la lucru. Ajuns în Țara Românească, se înfățișează domnitorului Nicolae Mavrogheni și îi cere comanda trupelor de arnăuți. Se spune că, fiind pus să facă o demonstrație de luptă, Pasvantoglu a spintecat cît ai zice pește zece arnăuți înarmați, dar nu înainte de a le fura portofelele fără ca ei să-și dea seama. Atmosfera fanariotă de la curte îl face să se simtă în elementul lui, așa încît tînărul cuțitar își consolidează abilitățile de corupție, șarlatanie și otrăvire. Se împrietenește cu poetul revoluționar grec Rigas Feraios și siluește mai multe domnițe care voiau să-i ceară prietenia, dar nu aveau o rețea socială potrivită. Urmează complotul care îl va arunca în istorie.
Pe langa asta, Charles Manson e ca un pisoi. Aveam si eu un prieten in copilarie, Razvan. Ii ziceam Pazvante. Habar n-aveam noi cu ce personaj maret il comparam 🙂