Nicolae Arghirescu a fost un general de linia întîi, pe care nu l-au nimerit nici obuzele de la Mărăști, nici mitralierele de la Oituz, nici grenadele din trecătorile Transilvaniei nici baionetele turcești din Dobrogea. A luptat pe toate teatrele Primului Război Mondial, în aproape toate bătăliile grele. Arghirescu era trimis să salveze situații disperate, să scoată regimente din încercuiri și să blocheze ofensive care păreau de neoprit. Mic de statură, firav și bolnăvicios, generalul Arghirescu avea pe dinăuntru un soldat de oțel, neînfricat și invincibil.
S-a născut în 1864, la Bîrlad, într-o familie de învățători. La șapte ani, a găsit în podul casei bunicilor Iliada lui Homer și tratatul despre război al lui Carl Philipp Gottlieb von Clausevitz. Nu se știe cum au ajuns cărțile acolo, dar poate că bunica lui bucovineană, îndrăgostită de trecerea călare a regimentelor austriece de ocupație, ascunsese în lada acoperită de colb și uitare, nu numai inima dăruită acelui husar înveșmîntat în fireturi, ci și lucrurile pe care le abandonase amantul în fugă, cînd bunicul dăduse buzna, întorcîndu-se fără veste de la un drum ce trebuia să dureze mai mult.
Micul Nicolae a sărit aceste amănunte ale norocului său și s-a pus pe citit. Eroii de la porțile Troiei și metodele războiului prusac i-au sădit în suflet o asemenea dragoste de militărie, încît copilul a hotărît, pe la sfîrșitul verii, să urmeze cariera armelor. Pînă să facă vîrsta potrivită, Nicolae Arghirescu a exersat arta militară prin crîngurile din Bîrlad, ba călărind un băț, ba țintind coțofene cu praștia, ba cotonogind cîinii satului. Cînd a terminat liceul s-a înrolat voluntar în Regimentul 12 Infanterie din Bîrlad, cu gradul de soldat. A pus osul la treabă și fost avansat caporal, apoi sergent și sergent major. Văzîndu-i rîvna ieșită din comun, colonelul l-a trimis la București, la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie. Apoi, aproape fără pauză, sublocotenentul Arghirescu a făcut Școala Superioară de Război. În 1913, cînd a început campanie din Bulgaria, colonelul Arghirescu a primit comanda unui regiment. În 1916, a fost trimis în fruntea Diviziei 19 Infanterie Sibiu să oprească ofensiva germano-turco-bulgară din Dobrogea. După ce a întîrziat atît cît se cuvenea înaintarea nemților dinspre sud, Arghirescu a fost trimis, la sfîrșitul lui august 1916, să întîrzie ofensiva lansată de von Falkenheyn pe direcția Bărcuți – Crîngari. Sub comanda generalului Arghirescu, trupele române i-au ținut pe nemți două luni în trecătorile Tabla Buții și Bratocea.
În 1917 numele lui Arghirescu a fost invocat în momentele grele de la Oituz și Mărăști. Generalul s-a prezentat la ordin și și-a făcut treaba, cu precizie și promptitudine, contribuind la numărul de magie al armatei române, care a transformat înfrîngerea într-un triumf.
Chiar dacă a scăpat de obuze, de gloanțe și de tăietura săbiei, generalul Nicolae Arghirescu n-a putut scăpa și de diagnosticul pe care boala i l-a înfipt în piept. A murit în februarie 1918, decorat și îngropat ca un erou, fără să apuce Unirea la care a contribuit cu victoriile sale.
1.827 de vizualizări
