Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Omul e urs pentru om

Zoom Omul e urs pentru om

Povestea din The Revenant e cât se poate de simplă și se desfășoară pe fundalul unei naturi brutale ca un interlop dement. Prin anii 1820, un vânător de blănuri e atacat de urs în mijlocul sălbăticiei. Deși n-a murit în urma atacului, pare că nici mult nu mai are. Colegii lui de expediție nu-l pot lua cu ei, dar parcă nici nu l-ar lăsa în urmă singur. Așa că liderul vânătorilor îi tocmește pe doi dintre ei să rămână cu rănitul și să-l îngroape creștinește după ce moare. Numai că nimeni nu respectă înțelegerea, ceea ce-l motivează pe DiCaprio să se târască sute de kilometri prin pădure în căutarea răzbunării.

The Revenant a devenit cunoscut, cu mult înainte de lansare, ca filmul în care DiCaprio e violat de urs. Evident că nu e vorba de nici un viol. Personajul lui DiCaprio suferă, de pe urma întâlnirii cu ursul, cele mai îngrozitoare lucruri, cu excepția unui act sexual neconsimțit. Scena atacului, care ar putea fi la fel de bine o poveste banală de la marginea Brașovului, cuprinde toate modalitățile în care un urs poate răni un om. Nu cred că gheara de urs mai poate cresta carnea într-o fel care nu apare în filmul lui Iñárritu. Deși e un moment în care pare că ursoaica l-a lăsat în pace, animalul revine și-l mai scarpină de câteva ori, până când dauna e aproape totală și corpul lui DiCaprio arată ca și cum cineva ar fi jucat vreo câteva zile X și O cu un cuțit care taie foarte bine. Am așteptat, la finalul filmului, acel mesaj care spune că în timpul filmărilor nici un om n-a fost rănit de animale.

Puține sunt scenele în care nu suferă nimeni. The Revenant e o lungă înlănțuire de brutalități. În primele minute, un atac spectaculos al unui trib de indieni asupra vânătorilor de blănuri ne pune pe o pistă greșită. În cele ce urmează nu va fi vorba de lupta dintre grupuri rivale, ci de un război continuu al fiecăruia împotriva tuturor, desfășurat în sălbăticie, dincolo de marginea civilizației, acolo unde nici o lege nu se aplică.

Filmul lui Iñárritu e o lungă meditație despre justiție și felul cum e dusă la îndeplinire, însă ce-l deosebește de alte narațiuni pe tema asta e că natura joacă un rol proeminent. Pe cursul fluviului Missouri comunitățile sunt firave, elementele naturii tot mai puternice, iar țesătura legilor omenești devine tot mai subțire pe măsură ce te afunzi în pădure și te îndepărtezi de forturi.

The Revenant merită văzut la cinema pentru peisajele care-l copleșesc pe vânătorul lui DiCaprio, pentru lunga luptă cu ursul și pentru atacul indienilor din primele minute, care e mai viu, mai complex și mai imersiv decât tot ce s-a filmat în ultimii ani în materie de scene de război.

Din păcate, filmul lui Iñárritu are și mult balast. Delirul vânătorului, cu halucinațiile în care apare fosta lui soție amerindiană, omorâtă de albi, nu e atât de convingător și de expresiv pe cât pretinde. Apoi, sunt scenele hollywoodiene de bătaie, micile șiretlicuri ale vânătorului, puse în scenă nu atât pentru a-l păcăli pe inamic, cât pentru a avea un efect puternic asupra spectatorilor și a-i face să înțeleagă ce se petrece. Pare că DiCaprio vrea să-și omoare dușmanul, dar nu asta e prioritatea lui. Important e să se simtă bine cei care au dat bani pe bilet.

The Revenant, dramă, SUA, 2015. Regia: Alejandro Gonzáles Iñárritu. Cu: Leonardo DiCaprio, Domhnall Gleeson, Tom Hardy.

3 comentarii

  1. #1

    Scuzați, poate că nu-s eu la punct cu terminologia, dar ce-i aia „vânător de blănuri”? În film e vorba de „fur traders”, nu „fur hunters”. Au fost cumva Botezatu sau Fizz distribuiți în acest film? Și, pardon! încă o chestie: mi se pare mie, sau biserica dărăpănată pe care-o întâlnește Glass prin hoinăreala lui, e ortodoxă? Are, în ce-a mai rămas din altar, niște icoane exact ca la noi. Ce căuta o biserică ortodoxă în Missouri, în secolul XIX? Or fi uitat-o alde Ilarion Ciobanu și Mircea Diaconu (familia Brad din Poplaca) pe-acolo?
    Altminteri, mie mi-a plăcut filmul, e viu, alert, chiar dacă descrie o aventură agonizantă; n-am înțeles filmările alea cu aburi, sânge și stropi de ploaie pe cameră, dar probabil că de-aia eu scriu comentariul ăsta, în timp ce Inarritu își ia premii după premii… Cele bune!

  2. #2

    N-am vazut filmul. Pare sa fie ceva gen Life of Pi, dar cu mesaj occidental.

  3. #3

    a rescris documentarele de supravietuire, a iesit din raul ala cu blana uda pe el si nu a facut hipotermie ? ce mai minteau astia prin documentare ca in 5 minute esti gata.
    daca as avea o putere ca a virusului care stergea manele l-as sterge din istorie

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint