Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 2 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 2 –

Vasile Blaga încerca să răspundă la telefonul mobil care suna insistent de vreo câteva minute. Dar era mai ușor de spus decât de răspuns.

În primul rând, fugarul român trebuia să găsească telefonul.

Apoi, din cauza cremei de protecție solară pe care și-o aplicase din abundență pe organism, când, în cele din urmă, găsea telefonul printre prosoape, tricouri și cearșafuri, nu putea să-l țină prea mult în mână, pentru că zvârluga, plină de unsoare, o zbughea spre câte-o dugeană din curtea vilei.

Dar nu era Vasile Blaga omul care să renunțe ușor, În cele din urmă, noroc că telefonul era rezistent la apă, îl culese de pe fundul piscinei, mirat că încă suna. Cine îl căuta, cine făcuse rost de numărul ăsta de telefon, voia cu orice preț să-i vorbească.

Asta însemna că e ceva cu adevărat important.

– Alo?

– Alo, bună ziua, am onoarea cu domnul Mihai Traian Ungureanu?

– Aaaa? Cu cine?

– Mihai Traian Ungureanu? Nu sunteți dumenavoastră Mihai Traian Ungureanu?

– Nu, domnișoară, nu sunt eu. Au revoir!

Și Vasile Blaga închise supărat telefonul, apăsând pe butonul roșu. Era destul de nervos. Nu doar că apelul ăsta îl smulsese brutal din reverie, dar îl mai și făcuse să alerge prin toată curtea vilei ca să prindă telefonul. Acum era transpirat, complet inestetic. Transpirația se amestecase cu crema de protecție solară, vărsase și pastis pe părul de pe piept, mai sărise și în piscină, se împiedicase de un șezlong și căzuse peste platourile cu masa de prânz… Și pentru ce? Ca să-l întrebe o senegaleză tinerică, după voce, dacă este Mihai Traian Ungureanu? Cine dracu e Mihai Traian Ungureanu?

Hai, îl știa pe Mihai Răzvan Ungureanu, directorul SIE și ce o mai fi fost el pe acolo. Bun băiat, de la Iași, discret, simpatic… Cam înfumurat, nu reușise să-l atragă la el în birou, să mai bea una mică. Dar îl chema Mihai Răzvan Ungureanu, nu Mihai Traian Ungureanu.

Aaa, îl știa și pe unul, Traian Ungureanu. Un lingău, fost ziarist. Pff, ce-i plăcea ăsta. Cică era foarte talentat. Posibil, el nu se pricepea la din astea, la scris. Dar sigur era foarte hămesit, băiatul. Da, da, carieră frumoasă, ziare studențești, după revoluție BBC, cărți la Humanitas, 22, Cotidianul, lume bună, alea-alea. Dar cum se făcuse spre el cu un teanc de bani, cum îl adusese în curte la Modrogan. Acum era europarlamentar PDL, ales în 2009, o dată cu EBA. Gura mai mică, îl mai foloseau prin campanii, se mai juca de-a MC-ul și-și vedea de treaba lui. Era nevoie de o limbă bine plasată? Avea nevoie Dictatorul de susținere? Zbang un telefon la Traian și se executa. Mai voia un mandat de europarlamentar, totuși, așa că era ușor de ținut în frâu. Bun, dar nici pe ăsta nu-l chema Mihai Traian Ungureanu, ci doar Traian Ungureanu.

– Mamadou, Mamadou, urlă Vasile Blaga din toți rărunchii! Ia vino încoace, Mamadou, că am niște nelămuriri.

Un tânăr căpitan al armatei senegaleze, de vre-un metru optzeci și cinci, un metru nouăzeci, pe la 30 de ani, plin de fireturi și instrumente de telecomunicații, sosi prompt lângă șezlongul fugarului nostru.

– Ordonați, mon Douanier!

– Mamadou, băiete, ia spune-mi, ce-am făcut eu când am ajuns aici prima dată?

– Mon Douanier, deci când ați ajuns, prima și prima dată, erați foarte obosit de pe drum și vă era cald și vă era sete și erați obosit și ați cerut ceva de băut.

– Normal.

– Oarecum, mon Douanier, pentru că v-am adus apă, rece, bună, de izvor, și ați aruncat cu sticla după mine. Și după aia ați aruncat cu tot ce v-a picat prin mână și nu v-ați oprit până nu mi-am amintit că în instrucțiuni scire foarte clar că atunci când cereți de băut să vă aduc orice tărie, dar nu apă, în niciun caz.

– Și ce mi-ai adus?

– Palincă, mon Douanier, Palincă. Dacă vă amintiți, înainte să fugiți din România, ați trimis un vapor cu ce vă place înspre largul Atlanticului. Când s-a stabilit unde veți sta, vaporul a fost direcționat înspre Dakar.

– Am trimis un vapor plin cu ce-mi place, din România?

– Da, mon Douanier.

– Și ce-am trimis, mai exact?

– Jumătate de vapor cu palincă, jumătate cu slană și ceapă!

– Mare vaporul, Mamadou?

– Așa am zis când l-am văzut prima dată. Că-i imens.

– Bun, m-am liniștit.

– Hmmm…

– Ce hmmm, Mamadou?

– Mon Douanier, am zis că mi s-a părut, la început, că-i imens. Dar după aia am văzut cam cât consumați. Să știți, mon Doauanier, că în zece ani, cel mult, o sa mai fie nevoie de un vapor din ăsta…

– Da? Mă rog, aia e, vedem noi. Da’ ia spune, Mamdou, ce am mai făcut după aia?

– N-ați făcut nimic. Ați adormit și a venit Babacar să vă facă actele false.

– Babacar? E de încredere?

– Sigur, a făcut și el, ca și mine, școala în România.

– Ei, na? Ce tare. Păi de ce nu m-ai trezit? Că poate l-am cunoscut și pe Babacar în tinerețe.

– N-avea cum. El a făcut la Cluj.

– Ce?

– Medicină, mon Douanier!

– Medicină? Și acum face acte false?

– Da. Nu mă întrebați, e o poveste lungă.

– Bine. Și, ai spune-mi, unde-s actele? Sunt gata?

– Sigur, de azi dimineață. Le-a adus Babacar în timp ce dormeați.

– Ia, măi, Mamadou, adu-mi și mie actele, să le văd!

– Imediat, mon Douanier, imediat!

În timp ce Mamadou, care făcuse și el facultatea în România, filologia, la Timișoara, dar ajunses căpitan pentru că era rudă cu ministrul Apărărăii din Senegal, se ducea după acte, Vasile Blaga își scormonea memoria cu un deget băgat adânc în nas, încercând să-și amintească ce făcuse în ultimele zile. Dar nu avu prea mult timp la dispoziție, pentru că Mamadou se și întorsese, cu pașaportul, permisul de conducere, cardul de sănătate, cartea de alegător, cartea de identitate și vreo șase-șapte carduri de debit și de credit.

Vasile Blaga luă actele din mâiile lui Mamadou și cam strâmbă la poze.

– Băi, Mamadou, da’ Babacar ăsta a făcut el și pozele?

– Aoleu, mon Douanier, cât s-a chinuit să vă facă ochii în Photoshop… N-avea decât poze cu ochii închiși, că nu ați vrut să deschideți ochii deloc în somn. Dar eu spun că a ieșit bine, una peste alta…

– A ieșit, a ieșit. Și numele, Mamadou? Numele cine l-a ales?

– Dumneavoastră, mon Douanier, dumneavoastră. Era numele pe care-l urlați în somn, pe rând. Mihai, Traian, Ungureanu! Le-am pus pe toate trei, în ordinea în care apăreau cel mai des.

De-abia atunci se uită Vasile Blaga și la numele din acte. Așa era. peste tot sub poza lui apărea numele Mihai Traian Ungureanu.

– Ptiu, uite-a dracului aia mică, deci chiar sunsae la cine trebuie. Mamadou, ia dă și tu telefonul ăla…

*

Și, apăsând ca să apeleze numărul de la care fusese sunat, Vasile Blaga începu să-și ceară scuze:

– Săru’mânușițele, stimată domnișoară, îmi cer scuze, da’ voiam să vă spun că mai devreme ați sunat unde trebuie, Eu sunt Mihai Traian Ungureanu.

– Oooo, încântată, domule Ungureanu.

– Bănuiesc că este ceva foarte important.

– Este, este.

– Bun, vă ascult!

– Domnule Mihai Traian Ungureanu, compania noastră dorește să vă aducă la cunoștință că, în cazul în care achiziționați un dispozitiv Tornadica pentru grădină, la al doilea aveți o reduce de 85% și transportul gratuit…

2 comentarii

  1. #1

    A numarat cineva cati fosti ingineri , mai ales mecanici sunt in politica, nu numai in Parlament.Peste tot.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]