Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

PAVEL ȘUȘARĂ: „Cei care cumpără patrimoniu pentru a-l dosi prin paradisuri fiscale sau prin cimitire de provincie nu sînt cumpărători de artă, ci spălători de bani”

Zoom PAVEL ȘUȘARĂ: „Cei care cumpără patrimoniu pentru a-l dosi prin paradisuri fiscale sau prin cimitire de provincie nu sînt cumpărători de artă, ci spălători de bani”

E poet, prozator, critic de artă, are o galerie personală de artă și a înființat și un muzeu. Nu-i mai enumăr și funcțiile de tot soiul pe care Pavel Șușară le-a dobîndit în  ultimii ani. Ne cunoaștem de atît de multă vreme, încît acest interviu e mai curînd un soi de „Ce mai faci?“ adresat unui prieten decît o treabă cu funcție publică.

Cristian Teodorescu: Cum de te-ai făcut galerist?

Pavel Șușară: Destul de greu, adică prin 2001, fiindcă vreme de un deceniu mi-am cultivat exclusiv prejudecățile de muzeograf și privirea suficientă a teoreticianului, a istoricului și a cercetătorului de cabinet, inapt să se coboare pe maidanul precar pe care mai rătăcea, de multe ori sălbatică și traumatizată, opera de artă. Dar nu numai pudoarea academică m-a impiedicat să intru mai repede în lumea reală a artei, ci și ocupația majoră de a mă război cu neocomunismul, de a locui prin Piața Universității și de a zornăi, apotropaic, legătura de chei pe sub balconul din care oficia, în anticamera crucificării, mesianicul Marian Munteanu care, pe atunci, nu-și devoalase încă înaintemergătorulul, adică pe Virgil Măgureanu. Iar cînd am devenit, într-un tîrziu, galerist, am folosit aceleași argumente pe care le aveam în vedere și cînd mă țineam deoparte, adică exact formația academică, orizontul teoretic, perspectiva istorică și experiența muzeografică. Incultura crasă, amatorismul veros și analfabetismul elementar al negustorilor de artă mprovizați de după’90 au devenit insuportabile, așa că m-am hotărît să intru în arenă și să împac, așa îmi imaginam pe atunci, practica pieței cu exigențele academice.Și, într-o bună măsură, chiar am reușit.

C.T.: Văd că ai înființat și un muzeu de artă plastică modernă și contemporană.

P.Ș.: Corect ar fi să spui că auzi, dacă tot umbli la simțuri, fiindcă de văzut o să vezi exact doar dacă îmi vei face o vizită la fața locului. Da, am înființat o instituție care se ocupă de arta modernă și contemporană, care se numește Muzeul de Artă Modernă și Contemporană Pavel Șușară, tot dintr-un amestec de speranță și de revoltă. De speranță că se poate, că putem crea evenimente de anvergură cu modernitatea românească, în condițiile în care nu avem un muzeu al artei moderne, și că se pot identifica resursele enorme ale contemporaneității afirmative, ale aceleia care nu și-a suspendat memoria și care nu invocă, sinucigaș, disoluția și neantul. Am creat, așadar, această instituție atît pentru a pune în valoare un conținut simbolic remarcabil, încă nesistematizat, dar și pentru a contrabalansa tot mai puternica influență a marxismului cultural, a neopropagandismului socialist în domeniul artelor vizuale.

C.T.: Vizitele la prieteni le poți amîna ca pe un prînz la care te aștepți să fie excelent.Colecționar de artă cum ai ajuns?

P.Ș.: Pas cu pas, dacă îți spune ceva această măreață sintagmă! Cînd tu de duci concret, tangibil, spre obiectul de artă, și el, conform legii lui Newton, vine spre tine cu aceeași forță, iar, de multe ori, această coliziune lasă urme, adică obiectul nu mai pleacă, rămîne! Și azi așa, mîine așa, la un moment dat te trezești că e gata colecția și nu-ți rămîne decît să o sistematizezi.

C.T.: Cine cumpără pictură la noi?

P.Ș.: Răspunsul vulgar ar fi acesta: cei care au bani. Dar nu este așa, lucrurile sînt mult mai complicate și mai subtile. De obicei, fie că au, fie că nu au bani, cumpără oamenii cu un anumit profil mental și intelectual, cei care au capacitatea de a citi în obiectul de artă o formă de agregare,o imagine a lumii și de a se identifica pe ei înșiși înlăuntrul acestei reprezentări. O colecție este o creație în sensul cel mai propriu, este un discurs existențial și un punct de vedere articulat, este un antidot la entropie. Aici nu intră marii cumpărători, cei care investesc narcisiac și confortabil, fără să interfereze neapărat afectiv sau cognitiv cu propriile obiecte. Cei care cumpără patrimoniu pentru a-l dosi prin paradisuri fiscale sau prin cimitire de provincie nu sînt cumpărători de artă, ci spălători de bani, dar nu despre aceștia vorbim noi acum.

C.T.: Cum se stabilește cota unui artist plastic?

P.Ș.: Răspunsul naiv: prin vînzări libere pe o piață liberă. Răspunsul cinic: prin manipulări multiple și sofisticate. Niciunul dintre răspunsuri nu este pur și exhaustiv, cele două trasee se întîlnesc, se contaminează și, pînă la urmă, cad de acord asupra procentajului.

C.T.: Care sînt artiștii noștri plastici care se vînd cel mai bine pe-afară?

P.Ș.: De departe, cel mai bine se vinde Brâncuși, apoi urmează, la mare distanță, de zeci de milioane, Adrian Ghenie, iar la o distanță proporțională de Ghenie, Victor Brauner, Andrei Cădere, Arthur Segal și cam atât.

C.T.: Mai funcționează industria de Brâncuși falsificați?

P.Ș.: Din fericire, industria, adică producția, s-a stopat, dar încă se mai rostogolesc consecințele. Ce e drept, nu cu aceeași impertinență ca pe vremea în care am declanșat, în România literară, campania de denunțare a acestor falsuri, dar fenomenul nu doarme, din cînd în cînd mai dă din coadă.

C.T.: Dacă aș vrea să-mi fac o colecție de pictură, dar nu mă dau afară banii din casă, ce-ar trebui să fac?

P.Ș.: Să vii la mine, la Muzeul de Artă Modernă și Contemporană Pavel Șușară, sau la Asociația Experților și Evaluatorilor de Artă din România, și să soliciți consiliere, iar eu îți voi spune că se pot cumpăra lucrări bune și la prețuri accesibile, chiar și cu plata în rate, iar cînd te plictisești de o lucrare, ea poate fi schimbată sau revîndută.

C.T.: Cu scrisul cum mai stai?

P.Ș.: Am în curs de finalizare primul volum din romanul/poem Povestea povestitorilor, în care și tu ești personaj, așteaptă aprobarea imaginilor, pentru intrarea în tipar, un studiu-eseu Brâncuși, un sculptor de la Răsărit,sînt gata de tiparun volum de poeme Orbi et urbi, care conține trei texte despre trei orașe, Sf.Gheorghe, Sulina și Herculane, încă un volum experiemental de cronici/poeme, Cronici bizare,și un volum de studii despre arta europeană și despre artiști români din Europa, Dincolo de privire.Astea sînt gata, restul este în lucru, dar nu mă omor, eu scriu dintr-o plăcere senzuală, aproape erotică, așa că exclud orice obligație și orice formă de constrîngere. Asta se cheamă că sînt leneș, dar, ce să fac, asta e!

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

  • O broască râioasă pentru fiecare

    18 iunie 2019

    Nicolae Titulescu a declarat, la un moment dat: „Când am acceptat urcușul în politică, am acceptat ca în fiecare dimineață să înghit pe stomacul gol o broască râioasă“. Nu discutăm acum gusturile gastronomice ale […]

  • Cîți meleșcani încap într-un Iohannis

    11 iunie 2019

    Estonia s-a transformat în Vestonia după scorul de maidan cu care a învins România la cel mai important sport politic practicat pe terenul organizațiilor mondiale: “Tragerea sforilor prin spatele adversarului […]

  • Arta iubirii politice

    11 iunie 2019

    La început, fiindcă moștenea direct averea politică a PCR, partidul lui Ion Iliescu a trebuit să împartă democrația cu cei care moșteniseră vechea Securitate. A fost ceea ce s-ar putea […]

bt
Ultimele articole
romania100