Strada mea are trei sute de metri şi două benzi, e stradă cu case, pe care circulă maşinile riveranilor, autogunoierele şi, rareori, cele de la Pompieri, SMURD sau pompe funebre. Şi pe ea a nins săptămîna trecută.
A nins puţin: copiii ieşiţi de la grădi’ au făcut un om de zăpadă înalt de sub un metru, că n-au mai avut materie primă. Noaptea, pe strada mea s-a împrăştiat material antiderapant: cernoziom, grohotiş, pietriş, stufăriş, balegă, argilă etc. Dacă aş fi avut, ca în poveste, o aripă de la Regina Furnicilor, să o frec, poate că furnicile ar fi găsit şi fire de nisip. S-a încălzit, zăpada s-a topit; copiii de la grădi’ au făcut, din material antiderapant, un om mare şi cafeniu – oricum, mai mare decît omul de zăpadă. Cam cît un domn de la Primărie.
La ce materiale „antiderapante” ai pe strada, cred ca o sa se faca o mandrete de rapita la vara :))