Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pîrjoliți cîmpurile, otrăviți fîntînile, ocupați gările!

Zoom Pîrjoliți cîmpurile, otrăviți fîntînile, ocupați gările!

Nu s-a uscat bine Premiul “Mihai Eminescu” la proțap, că noua săptămînă vine cu surprize la cuptor. Și ce surprize! S-o luăm cătinel.

În ultimul număr al României literare, un anonim scrie cam așa: După ce, anul trecut, și-a presărat campania de alegeri la președinția Uniunii Scriitorilor cu afirmații gogonate și prezumțioase, Dan Lungu […] recidivează într-un interviu […] în care nu se poate abține să nu-și repete (să-și repete, n.n.) ignoranța răuvoitoare… Semeni tot mai mult cu infractorii beneficiari de recursul compensatoriu: pari să ții cu orice preț să te întorci după gratiile propriilor neadevăruri de pe vremea alegerilor pe care le-ai pierdut cu succes.  Editorialul nesemnat poartă un titlu pe măsură: Un recidivist: Dan Lungu.

Da’ ce mama dracului s-a-ntîmplat? Ete, na! Dan Lungu a adresat cîteva întrebări Primăriei Botoșani, în legătură cu sus numitul premiu. Știa cineva despre prevederea regulamentului prin care Premiul “Mihai Eminescu”, citez: În cazul în care, din motive obiective, poetul desemnat de juriu nu poate fi prezent, următorul poet dintre cei nominalizați va fi laureat, care rezolva problema Constantin Abăluță? Patru membri ai juriului (îi reamintesc: C. Ungureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan și M. Martin) habar n-aveau de ea. Primăria, nici ea. Dacă așa e regulamentul (deși pare absurd, de negîndit, în nici una dintre lumile literare posibile), ce mai veste-poveste, lucrurile sînt tranșate.

Liviu Ioan Stoiciu, poetul premiat în final, afirmă într-un articol (“O minimă reacție la scandalul «Afacerii Abăluță»”) următoarele: Totuși, să ne amintim că Geo Dumitrescu și Ion Horea au pățit la fel, n-au venit la Botoșani și li s-a retras premiul, nu a fost nici o nenorocire, de ce să fie, trebuie respectat regulamentul. Mărturisesc că habar n-aveam. Sînt convins că nici el habar n-avea, dar i-a fost servit cu perfidie, să-și bage și el deștele-n foc. Și s-a ars. Am întrebat în dreapta și-n stînga: Așa e? Nimeni nu m-a putut lămuri. Nimeni nu văzuse condiția citată din regulamentul pe pe care România literară l-a plasat strategic, nimicitor și – cum altfel? – irefutabil în paginile sale.

Însă diavolul de popă (Dan Lungu, se-nțelege) nu s-a mulțumit să deschidă documentul Word, trimis cu dărnicie prin țară. S-a pus pe căutat. Blestematul ăla de regulament trebuia să aibă și o urmă palpabilă. Și, iaca poznă, l-a găsit. Atît varianta din 1991, cît și varianta din 2015, publicate în revista Hyperion 1-2-3 din 2015, nu conțin această prevedere. Prin urmare, premiul “Mihai Eminescu” i-a fost luat abuziv dlui Abăluță. Cum patru membri ai juriului habar n-au avut, mai rămîneau trei. Dar doi dintre ei nu aveau putere de decizie. Mai rămînea președintele juriului, ce să vezi, însuși președintele (USR), dl Nicolae Manolescu. Și premiul și-a schimbat andrisantul. De ce? Pentru că poate. Pentru că nu dă socoteală nimănui: Pîrjoliți cîmpurile, otrăviți fîntînile, ocupați gările! Statul sînt eu!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
romania100

Editoriale
romania100