Gazonul român – o enigmă și un miracol istoric. Nu se știe precis cum s-a format, aidoma poporului nostru mult-iubit. În mod miraculos, poporul nostru există; în mod la fel de miraculous, gazoanele noastre nu rezistă. După luptă seculară ce durează de decenii, tot nu ieșim din noroi. Glod, smîrc, mlaștină, din cîmpuri de joc pîrjolite. O fi o dovadă a continuității neîntrerupte a fotbalului românesc pe aceste meleaguri?
O exista cumva o rețetă secretă a gazonului? Încă nu s-a aflat. Cert e că la noi, cînd plouă sau ninge, se bulește gazonul. Cam la fel se întîmplă și cu traficul rutier, în condiții meteo similare. Prin alte părți s-au descoperit de mult niște remedii. La noi, încă nu. După 35 de ani de fotbal în democrație, ca competiție membră în UEFA, FIFA, UE și NATO, fraților, tot nu scăpăm de amintirea unor vremuri ce le credeam apuse. Din cauza vremii, bat-o vina, în ultima etapă de Superliga, la Petrolul – Universitatea Craiova, parcă am revăzut un meci de pe vremuri. O eroică luptă în noroi! Ne-a venit să parafrazăm un celebru spot publicitar, tot de pe vremuri, legat de coafură: „Ploiești, plouă. Gazonul nu rezistă!“. La declarații, după bălăceală, Mitriță zicea că meciul ar fi trebuit amînat. Ce spui tu, piticule? Păi, la noi mai bine amîni niște alegeri decît un meci de fotbal! La o adică, au mai jucat și alții în niște condiții precare, pe niște gazoane uitate în timp. De exemplu, am tras cu ochiul la Gloria-Dinamo sau la CSM Reșița – Voluntari. Microbiștii mai vechi au retrăit atmosfera tinereții, atunci cînd cîntau: „Mai avem nevoie și de iarbă“. De la Buzău la Reșița, din Subcarpați pînă în Banatul montan, specificul autohton nu se dezminte. Mai lăsați-ne în durerea noastră, cu crampoanele adînc înglodate în glia strămoșească. Continuăm să jucăm pe niște terenuri ca pe vremuri, întrucît pe vremuri, nu-i așa, era mai bine.
Atunci cînd se va descoperi rețeta funcțională a gazonului românesc în sfîrșit, pămîntenii vor juca deja fotbal pe Lună sau pe Marte. „Intrăm într-o spirală, pe noi Georgia și Venezuela“, zicea marele Mititelu legat de situația politică. Absorbind altă atitudine, puriul Rednic declara că în acest context se consideră belgian: „Mi-e rușine că sînt român“. Așa a zis. Avem atitudini diferite, dar există o chestie care ne unește din veac în veac, dincolo de interpretările politice, pe toți patrioții fotbalului românesc. Inevitabil, și pe bună dreptate, cînd se strică vremea, constatăm că e nasol gazonul. Hai, România!
Asa-i ca prea multa istorie strica? Mai ales daca cititorii nu pricep enunturi elementare, ar zice ,,prietenii” nostri de la PISA. Astfel, au invatat ca daca le pui probleme ,,naturale” adversarilor ei n-o sa poata sa-si arate adevarata valoare, si, cu putin noroc, ,,gazdele” obtin macar un punct. Pentru 3 ar trebui sa sa descurce un pic mai bine-n in mediul ,,ostil” creat si sa le dea ,,oaspetilor” macar un gol.