Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Portretul canaliei la bătrînețe (4)

Zoom Portretul canaliei la bătrînețe (4)

Din nefericire, sînt obligat să continui serialul iscat de acel articol odios, apărut în România literară nr. 44/2019. Cel care își varsă fierea pe foștii colegi e bine-mersi. Nu-l tulbură nimic. El de partea bună a Șforței. El, cum se autocaracterizează, e mai temperamental, mai năbădăios, mai frust. Foarte bine, dar de ce e și profund imoral? Ce anume îl face să întoarcă realitatea ca pe o haină cu dublă croială? Faptele și împrejurările pe care le creionează cu litere de foc îl caracterizează paragraf după paragraf, dar, ciudat, nu îl tulbură deloc. Citez:

Al doilea (opozant) e un complexat care, din veșnic subaltern, a simțit că postura de slugă poate fi convertită, cu obrăznicie, în cea de stăpîn. Metamorfoza lui e, pentru mine, cu totul inexplicabilă. Omul calm, prietenos, dornic să-și împărtășească obsesiile literare, a devenit un komisar acru, instalat în încrîncenarea searbădă a veleitarului care n-a primit ceea ce i se cuvenea. Adevărul e că a primit. Din prima tinerețe pînă azi n-a ținut-o decît din sinecură în sinecură. Pe cea mai grasă i-au dat-o pesediștii, pe care n-avea ochi să-i vadă pe vremuri, cînd jura pe cartea anticomunismului ca pe Biblie.

Veșnicul subaltern… slugă… komisar acru… veleitar… din sinecură în sinecură… Cuvinte tari și grele, care îmi aduc aminte de glorioșii ani ’50, cînd viperele încălzite la sîn erau denunțate cu mînie proletară. Întîmplător îl cunosc pe om, a fost dat afară din Uniunea Scriitorilor, deși obținuse premii importante ale breslei sau ale Academiei Române. A fost tradus cu succes în străinătate și cărțile sale au concurat, nu demult, la premiile pentru traduceri din Polonia. A practicat meseria de ziarist (politic și de cultură) cu o deplină probitate, de la Cotidianul la Europa Liberă (și acolo nu erau angajate muhaiele ideologice pe ochi frumoși). Din nefericire pentru vitriolantul articler, nimeni, pînă azi, nu a putut demonstra, nici măcar în glumă, că învinuitul ar fi profitat vreodată de vreo conjunctură politică ori că ar fi fost angajatul vreunui om sau partid politic. Dar, pentru autorul tristelor, jalnicelor acuze, nu există un adevăr mai adevărat decît bunul plac al umorilor. Ori e bila putredă, ori un pitic pe creier.

Dar să luăm de bune, zic eu, acuzele. Te-ai atins de PSD, te-ai murdărit. Doctor, profesor, pompier sau scriitor. Păzea. E clar că, în țara în care Matusalem votează, orice asociere cu PSD e o crimă. E o decădere din condiția umană. Mai bine moartea. Nu-i așa?

Ei bine, moartea poate fi foarte gîdilicioasă și profitabilă, dacă e pentru binele Șforței. Pentru că, dacă vin bani de la PSD către revista în care scrii, e în regulă să îți mînjești colegii. Foștii colegi, uitasem. Conu Leonida ar fi invidios: e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu. Vai, România literară primea, pînă la data articolului, bani pentru apariție și pentru drepturi de autor de la… ah, s-o spun? Să n-o spun? De la PSD. Blestemată realitate!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale