Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Portretul canaliei la bătrînețe

Zoom Portretul canaliei la bătrînețe

Am afirmat că prostul cu carte e o pacoste. Dar ce te faci dacă omul în chestiune nu e tălîmb, ci isteț, versatil, tobă de carte, uns cu toate alifiile și imoral, într-un cuvînt, o canalie cu ștaif? Se mai poate face ceva?

Am citit, de curînd, într-o revistă literară editată cu bani de la stat, următoarea caracterizare făcută bunului meu prieten Alexandru Mușina: Ca să mă refer strict la viața literară, au existat și în generația mea cîțiva “stricători de minți”. N-am să-mi explic niciodată influența și prestigiul de maestru al unui poet altminteri mediocru, un fel de “oracol din Brașov”. Am scris despre primele lui două cărți de poezii, ce promiteau o evoluție demnă de respect. N-a confirmat. În schimb, imediat după 1990, s-a cantonat în postura arogantă de atotștiutor, spurcînd, în stilul epigramatic al pamfletelor latine, pe toți reprezentanții importanți ai literaturii și culturii române. În paralel, a îndoctrinat un întreg grup de tineri poeți, istorici și critici literari cu tehnicile urii, egoismului și resentimentului. Ajunși la maturitate, aceștia fac azi prozeliți în rîndul celor veniți după ei.

După cum se vede, canalia se ferește să dea nume. Pe bună dreptate. Cine ar îndrăzni să ridice sprînceana în fața unei asemenea mitocănii ar fi iute pus la punct. Nu e vorba de Mușina, ci de Stan Păpușă din Cuca Măcăii. O astfel de apărare îi poate convinge doar pe proști și pe orbeți. Despre ce alt oracol din Brașov ar putea fi vorba – istoria literară nu ne spune, pentru că nu există. Cine e stricătorul de minți ale cărui prime două cărți au fost comentate favorabil de marele justițiar? Ușor de aflat. Acum, pentru dreapta judecată, Mușina a descoperit, a crescut și a îndrumat generații întregi de poeți și critici, alături de Gheorghe Crăciun și de Andrei Bodiu. Nu-s nici îndoctrinați, nici veleitari, nici plini de ură și resentiment. Au, însă, un păcat: s-au revoltat de fiecare dată cînd Uniunea Scriitorilor, în care canalia a fost șefuț cu excluderile, s-a dat în stambă. La acordarea de premii și indemnizații necuvenite, la cheltuirea cu adresă a banului public. Distinsul părerolog nu a lăsat în urmă nimic, poate cîteva plagiate la Universitatea de Vest. Dar ce contează? Dacă ești antipesedist sau antiuselist ești mîntuit și credibil.

E, însă, ceva în textul de mai sus care îmi atrage atenția (eu sînt vulpoi bătrîn și nu pot fi dus de nas). E vorba de bîrna din propriul ochi. Citez: tehnicile urii, egoismului și resentimentului. Cuvintele astea umflate îl caracterizează de minune pe cel care declara acum douăzeci de ani că Băsescu e pericolul suprem, pentru ca, peste alți zece, să-l pupe în cur pînă la leșin. Și caracterizează și azi același personaj care cerea moartea pensionarilor. Iată-l la vîrsta cu pricina: n-ar fi mai bine să-și pună un cearceaf în cap și să plece în liniște spre cimitir? O să mă întrebați: de ce în liniște? Ca să nu producă panică. Dar cin’ să fie polemistul? Răbdare pînă în numărul următor.

2 comentarii

  1. #1

    Un raspuns caustic la un articol caustic al lui Mircea Mihaies.De la politichie sa vi se traga la amandoi?

  2. #2

    Asta-i de pe vremea cand invata el tovarasu’ poezii de eminescu iar popii toti o ardeau cu ‘fratele traian’; lasa ca le-a adus la cotroceni altu’ si mai scriitor, mai poet ca toate academiile lumii la un loc! Toate scursorile si toti semidoctii, ajunsi regi si regine pe banii statului, poftiti va rog

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]