Pe măsură ce amănuntele răzbat de la Comisia de anchetă a SRI, devine limpede că puțini muritori au scăpat de interceptări. Și, acolo unde SRI n-a reușit să pună urechea, s-au găsit alții s-o facă. Bunăoară SPP, serviciul de pază și protecție pe care generalul Pahonțu l-a transformat încet-încet, cu consimțămîntul lui Băsescu, în serviciu secret. Unul din martorii grei chemați la comisie, un general cu patru stele care acum predă la Universitatea „Babeș-Bolyai”, a recunoscut, se zice, implicarea SPP în filajul și înregistrarea demnitarilor în a căror intimitate legea de funcționare i-a plasat pe sepepiști.
Pe lîngă SRI și SPP trebuie adăugat SIE, despre care, încă din 2006, directorul Claudiu Săftoiu recunoștea că se ocupă cu interceptările – ilegale, dar reale. În legătură cu STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale), adică serviciul care oricum asta face, nu există nici o îndoială. Paza telefoanelor oficiale vine la pachet cu ușurința de a le pune sub butonul „REC”. Serviciul Armatei, DIA, își urmărește și el scopurile urechiste pe furiș, cu tehnica din dotare. Cît despre serviciile MI, ele nu s-au dezbărat niciodată de practicile „Doi și-un sfert”, care aduna din telefoane și camere de supraveghere toate slăbiciunile adversarilor politici.
Dacă luăm de bună cifra de 6 milioane de interceptați dintr-un total de 9 milioane populație activă, înțelegem că SRI a avut ceva cu țara, nu cu teroriștii sau cu siguranța națională. În zece ani, două treimi din populația României a fost urmărită de SRI prin telefon, iar aici vorbim despre oameni care au vorbit cu țintele – prieteni, părinți, copii, bunici, neveste, parteneri, colaboratori. Conversațiile lor, gîndurile lor exprimate la telefon, viața lor privată, afacerile, sentimentele au fost pîndite, înregistrate și stocate într-un depozit uriaș de putere și abuz.
Dacă punem la socoteală și celelalte servicii, înțelegem că puțini români au scăpat. Fără să știe, o mare parte din România a fost ascultată de servicii la capătul unei farse constituționale. Căci, trebuie amintit, SPP, SIE, STS, DIA, DGA, DIPI și celelalte nu au voie să intercepteze prin lege. De ce? Pentru că CSAȚ susține că SRI e „autoritatea națională în materie de interceptări”, deci singurul „autorizat”. Numai că această autorizare, care restrînge drepturi și libertăți fundamentale, nu are în spate o lege votată de Parlament, ci o hotărîre CSAȚ, fără putere de lege. Prin urmare, „autoritatea” ascultă ilegal. Iar ceilalți ascultători, cei care n-au nici măcar această „autoritate”, ascultă și mai ilegal.
Și iată cum, dacă mai aveam complexul clasamentelor internaționale, e cazul să ne revenim. Sîntem, de departe, cel mai ascultat popor din lume.
