Programul tăierilor guvernamentale face succesuri și-n Educație: se închid școlile care nu îndeplinesc parametrii. Pe hîrtie, mișcarea face sens, mai ales cînd ne aducem aminte că mîna care ține pixul e linkuită de un absolvent de școală românească.
S-ar putea ca rîndurile de mai sus să vă zgîndăre prin expresiile preluate gata procesate din cultura anglo-saxonă. La fel cum, la fel de bine, s-ar putea ca, în viitor, textul să fie interzis, pentru că oricum nu e scris în limba rusă. Deși pare mult mai probabil să fie lăsat la liber, pentru că analfabeții nu vor mai fi funcționali în alfabet latin sau chirilic, ci în emoticoane și imagini animate.
Simpla idee că se închid școli e revoltătoare. „Dar nu se închid, se mută!“ Da, în alte școli. Peste șapte văi și-o vale adîncă, ușor de trecut cu microbuzele alea la prețuri descrise perfect de cuvîntul cu „n“. Nu, nu nesimțite. Nici neobrăzate. Atunci poate nerușinate? Nu. Prețurile sînt perfect normale. Într-o țară în care pensia de 11.000 a unui magistrat este mică, un microbuz cu prețul umflat cu pompa industrială este natural ca produsele bio. La fel și placiditatea populației, mulțumită să se lase jefuită cu impunitate. În definitiv, ce-ați vrea să facă, să ungă bine ghilotina? Tocmai v-am zis că s-au închis școlile, unde naiba mai vreți să învețe copiii despre scripeți și gravitația ca forță de ordine în societate?
Și, dacă tot aminteam de Justiție, profesorii ar trebui să se bucure că unii dintre ei vor avea șansa să fie eliberați, fie și din funcție, pe motivul că elevii sînt vinovați. Ultimii sînt responsabili de faptul că unii dascăli nătîngi, incompetenți sau nesimtitori ca un cap de lemn le-au f*tut viitorul acceptînd smeriți reforme idioate, materie umflată inutil, manuale stupide sau un program care prevede cu obrăznicie ca elevii să stea șapte ore la școală și, preferabil, cel puțin trei acasă la studiu, asta ca să nu mai vorbim de alea două ore de meditații, două-trei ședințe pe săptămînă, că nu sîntem sălbatici să fie zilnic. Asemeni sentințelor de viol nevinovat de minori, e vina mucoșilor că au venit în mintea goală la școală, în loc să vină învățați gata. Nu e treaba școlii să vă educe copiii, da?
Și magistrații, și profesorii suferă grav de sindromul de castă. Și mai sînt și alții, fără îndoială. Diferența e că, dacă primii au în mînă pîrghii grele, pentru că mereu se va găsi un politician în nevoie să fie scos curat din rahatul în care l-au băgat corupția și ticăloșia, cererea pentru certificarea unui prost cu o diplomă e în creștere doar dacă ținem graficul pe dos. Ceea ce, mulțumită școlii românești, a devenit posibil de ani buni.
J.S.
13.986 de vizualizări







Am impresia ca s-a terminat si cu dreptatea si justitia pe la noi… O sa fie cum zice „unu”… Mari sanse sa fie de la CCR…
SĂ FIȚI IUUBIȚI !!!!!!
ce ar fi, autorule, sa c\lecturezi Numele Trandafirului, ca multa dreptate ai aici…
intre ce ani si cati ani urmasi liceul? sa-p-oi, cam pe unde ai intrat in amfiteatre?!
1. Asa e la noi: toti se pricep la fotbal (ca doar au batut mingea pe maidan) si la invatamint (ca doar au trecut prin niste scoli).
2. Toata lumea-i plinge pe „copii”, nimeni n-are nimic bun de spus despre „dascali”. Ma vad nevoit sa repet: la scoala „copiii” sint elevi, iar „dascalii” – profesori sau invatatori. Ei, bine, elevii nu trebuie sa fie platiti sa vina la scoala. Profesorii trebuie platiti, elevii trebuie sa plateasca. Da, stiu, deja ma bucur de totalul dumneavoastra dezacord – numai ca, daca ar plati, ar si invata, sau s-ar duce la munca. Si ar respecta si scoala, si profesorii, pentru ca, din pacate, multi dintre ei respecta doar banul. In schimb, tot facindu-li-se (citi dintre ei ar scrie corect „facindu-li-se”?) din ce in ce mai multe mofturi, s-a ajuns aici unde ne aflam: elevii fac ce vor si mai primesc si bani pentru acest nimic imens in care se scalda. Sa se scufunde voiosi in neantul Tik-Tok-ului. Au batut profesori, chiar i-au injunghiat – vinovati au fost declarati profesorii.
3. Prin anii 70 ai secolului trecut li se cerea profesorilor universitari sa stea opt ore la facultate (se pare ca ideea asta geniala pornise de la insasi doamna Academician Doctor Inginer – unii poate mai stiu). Grigore Moisil a spus: „Aveti nevoie de capul, sau de curul meu? Ca, daca aveti nevoie de cur, eu pot sta pe el opt ore la scoala.” Profesorii din scolile elementare nu sint, desigur, universitari, dar tot cu capul lucreaza: cu al lor si cu al elevului. Vreti sa stea opt ore la scoala? Vor sta! Nu e foarte clar unde (ca spatiu nu e, in multe scoli e mare inghesuiala) – dar vor sta. In timp ce acasa, unde, de bine de rau, au un loc al lor, isi pot face si celelalte treburi pentru scoala in afara de ore. Apropo de ore: ati facut vreodata cinci, sase ore la rind, cu cinci, sase colective de vreo treizeci de elevi fiecare? Si fiecare elev fiind altfel decit oricare altul? Incercati, mai vorbim dupa aceea. (Nu uitati ca trebuie sa faceti asta cinci zile pe saptamina, etc. Poate toata viata, de fapt pina te imbolnavesti si „iesi natural din sistem”.)
4. Oamenii care lucreaza cu capul trebuie lasati in pace: stiu ce au de facut. (Tot Moisil le spunea celor care declarau ca s-au saturat pina-n git de matematica: „Va cred, pentru ca matematica incepe de la git in sus.” E valabil cam pentru tot ce se face la scoala.) Dimpotriva, daca ii agasezi continuu, vei obtine de la ei mai putina eficienta. Nu ca vor ei, ci fiindca asa vrei tu – cel care-i tracaseaza. Ori, uitati-va si dumneavoastra la ce bombardament psihic sint supusi profesorii – mereu discreditati de toata lumea: superiori (ca functie), elevi, parinti ai acestor elevi si – cu voia dumneavoastra, ultimii pe lista – ziaristi. Toti cred ca profesorii se lafaie in puf pufaind narghilele si pufnind la elevi.
5. L-am vazut (la un post de televiziune) pe domnul Mirita – proaspat Ministru al Economiei – spunind: „ sa ne suflecam miinile, si sa ne apucam de treaba”. Se poate, totusi, sa fi fost doar emotionat, de aceea a trecut direct la suflecatul miinilor, eludind minecile. Mai nou a mai spus ca a vorbit el cu niste directori dintr-astia cu salarii lunare cit un salariu anual de profesor si aceia s-au gindit sa faca tarii un bine si sa-si micsoreze de buna voie si nesiliti de nimeni aceste salarii. Asta asa, fara legatura.
6. Last, but not least. Totusi, ce s-a intimplat cu oamenii aceia normali care stiau sa-i spuna si „buna ziua” si „multumesc’ unui profesor, si nu numai de forma, ci pentru ca pur si simplu intelegeau importanta muncii sale? Chiar toata lumea a avut numai profesori rai, negri la suflet, sau prosti, de la care n-aveai ce invata, sau si una si alta? Chiar nimanui nu i-a folosit scoala niciodata? (Ca asa pare. Dar, daca-i asa, atunci hai sa desfiintam scoala si cu totii un cintec vesel sa cintam. Vorba bancului: dar cu cianura ati incercat?) Ce s-a intimplat cu cele treizeci de zile din septembrie, oameni buni?
Cu toata stima, A. Matita
Domnule A. Matița, vă susțin spusele. Eu am predat și în anii dinainte de 1989 și după. Calitatea materialului cu care lucrau(elevul) era net superioara celui de acum. Era mult mai respectuos (atât el cât și părinții) vis-a-vis de procesul de educație. Am predat în școală de șantier , unde majoritatea familiilor erau formate din părinți cu copii din trei categorii 1 copiii soției , copiii soțului și copiii făcuți împreună, dar toți aveau un mare respect ptr școală.
Oamenii semidocti urăsc școala. Din păcate avem mulți în jur. Au impresia că dacă s-au îmbogățit, cine știe cum?, pot împărți în stânga și în dreapta invective pentru toată lumea.