Am nimerit terasa cu cel mai nesuferit chelner din Univers. Genul ăla de om atît de scîrbit, încît nici nu mai e nevoie să-ți scuipe în ciorbă. Doar se oglindește în ea și urmărește cum ciorba se sinucide lent, pentru că pînă și ea are mîndria ei. În fine, ne-a tăiat cheful de viață și planul inițial cam pe la jumătate. Dar nu-i nimic, răzbunarea era aproape.
Strîngem banii pentru notă, numărăm, ies cam 18 lei șpaga. Mult. Prea mult. “Așteptați”, face semn un prieten. Apare chelnerul, ia banii, îi numără, vedem cu toții cum i se luminează mutra și, fix cînd dădea să plece, amicul îi susură veninos: “Și mai adu-ne trei halbe la 6 lei!”.
