E genul de film care-ți dă senzația că ești acolo: la cinematograf, în rândul 6, pe locul cu numărul 15, în fața unui ecran imens plin de militari. Nu se mai fac astfel de filme. Eu, unul, n-am mai văzut atâția militari la un loc de când m-a scos sergentul la careu din cauză că-mi făcusem rachetă de tenis din toate mațele de cârnat de la popotă.
Apoi, m-am teleportat. Atât de puternic a fost filmul. Pur și simplu, m-a transpus într-un trecut în care citeam pe Wikipedia despre evacuarea de la Dunkirk, ca să văd și eu cu ce e filmul la care urmează să merg în acea seară. Eram din nou în sufragerie, la birou, chiorându-mă în ecranul luminos al monitorului antic, în timp ce telefonul suna în neștire ca să intru în direct la Digi24 ca să comentez un eveniment curent minor.
Cu toate astea, filmul are și puncte slabe. E vorba în special de chestii care nu se țin, povești care n-au sens și lucruri imposibil tehnic. Ca, de exemplu:
1) Militarii englezi de pe plajă erau atacați de nemți cu avioanele, ceea ce e imposibil dacă ținem cont de legile fizicii și ale bunului-simț. Avioanele care trec pe deasupra plajelor trebuie să care după ele o reclamă la semințele Nutline sau la alt produs pe care-l consumă oamenii când se prăjesc la soare. Or, acea reclamă are darul de a încetini foarte mult avioanele și a le face o țintă sigură în fața artileriei antiaeriene. De ce evită regizorul Christopher Nolan acest amănunt? Unde e reclama la semințe, domnule Nolan?
2) Unul dintre piloții britanici are avionul avariat și aterizează pe mare. N-are cum. De fapt, amerizează.
3) Bărcile salvatoare ajung toate odată la Dunkirk. Total greșit. Numai cine n-a citit manualul de fizică de clasa a șasea nu știe că, dacă o barcă pleacă din Dover cu viteza de 25 de kilometri pe oră și alta pleacă din Brighton cu viteza de 30 de kilometri pe oră, ambele spre Dunkirk, n-au cum să ajungă la destinație în același timp, doar ca să filmeze Nolan o scenă memorabilă și impresionantă. Mai pune mâna pe carte, domnule Nolan!
2.664 de vizualizări
