Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Merg la chioşcul de presă săptămînal, miercuri, să iau print-ul, pentru colecţie, şi să mai răsfoiesc insert-uri; la plecare rostesc tradiţionalul „Vînzare bună!“ şi mi se răspunde, de fiecare dată, „La fel şi dumneavoastră!“. De ce? Nu vînd şi n-am vîndut niciodată nimic, nici cînd eram student (alţi colegi mai plasau săpunuri, deodorante sau bere rece). Oare am faţă de traficant, par suspect? Ar trebui să mă înregistrez cu mobilul, ca să-mi prind subconştientul în flagrant: poate că, atunci cînd […]

Joi, la staţia de metrou Izvor, accesul pe peron dinspre intrarea în parc era blocat de un grup masiv de adolescenţi în uniforme cenuşii, de camuflaj, cu eşarfe la gît şi rucsacuri la spinare: nişte scouts, cercetaşi britanici, care, probabil, tocmai vizitaseră Casa Poporului.  În momentul în care am trecut pe lîngă ei, unul dintre puşti îi spunea zîmbind colegului: Nice building, mate! Acum, ca să fiu sincer, nu ştiu exact dacă era ironic, la adresa monstruoasei clădiri, sau apreciativ, […]

Orice bărbat ştie că vine o zi cînd trebuie să-şi ia inima în dinţi şi să strige „Ajun­ge!“, după care să strivească şobolanii, gîndacii, hienele şi viperele care s-au adunat în jurul lui. Fără să ştiu, pentru mine această zi a fost lunea trecută cînd, ieşind buimac de la redacţie, în plin centru istoric al Bucureştiului, am călcat din greşeală pe un şobolan gras cît un VW Golf şi am fost foarte aproape să am o întîlnire tête-à-tête cu asfaltul. […]

Dacă îţi arunci ochi pe orice manual de Geografia României, la capitolul despre Carpaţii Meridionali găseşti, în mod inevitabil, o poză cu Sfinxul din Bucegi, adică piatra aia mare de la peste 2.000 de metri înălţime care, vorba vine, seamănă cu un cap de dac. Nu serios, s-a uitat cineva atent la Sfinx în ultimii ani? Numai a dac nu arată. Dacă te uiţi dintr-un anumit unghi în timp ce mijeşti ochii, s-ar putea să-l vezi pe Michael Jackson în­tr-o […]

Îmi e destul de greu să intuiesc motivul, dar majoritatea controlorilor CFR pe care i-am văzut în ultima vreme scuipă foarte des. Ultima oară am călătorit într-un tren în care absolut toţi naşii îşi sugeau nasul, expectorau şi proiectau flegme de la înălţimea vagoanelor la interval de trei minute. Mă gîndesc că poate e o chestiune de boală profesională pentru care ar merita un spor, deşi ce boală profesională să aibă nişte oameni care călăresc vehicule purtate de curentul electric? […]

Un prieten muzician, cîntăreţ în local, mi-a povestit că la fiecare eveniment fericit la care prestează îşi dă seama repede de ebrietatea mesenilor. Testul e nostim şi de bun-simţ: tradiţionalul şlagăr românesc „Cine-i născut în luna x, hai sus, hai sus, hai sus! Să bea paharul pînă la fund!“ etc.  Îmi explica mie că, după strofa cu decembrie, se obişnuieşte „Cine-i născut la şapte luni“ etc., dar el nu se opreşte acolo, şi că, la o nuntă, unii s-au ridicat […]

Am auzit de la o prietenă a unui prieten a unui cunoscut o legendă absolut înfiorătoare. Cică, dacă călătoreşti cu avionul, sau măcar cu Wi*z-ul, şi pilotul aterizează sau decolează prea brusc, există riscul să-ţi explodeze capul din cauza presiunii.  Curios din fire, am întrebat-o pe respectiva duduie de unde a primit această informaţie de încredere, iar ea mi-a răspuns senin: „Cum de unde ştiu? Ştiu de la un prieten care a păţit asta pe pielea lui!“. Partea cu adevărat […]

Nu ştiu cum e în alte staţiuni balneo-climaterice aflate în paragină, dar la Băile Herculane serveala la mese e mai proas­­tă chiar şi decît în Bucureşti. Am început timid, cerînd o pizza cu pui, care s-a transformat în pizza cu salam şi o buruiană verde neidentificată.  Am con­ti­nuat cu o terasă care nu ser­vea la masă decît mici şi anumite tipuri de bere, restul fiind în regim de împinge-tava. Am te­r­minat apoteotic cu un res­tau­rant care a refuzat să-mi dea […]

Mi se pare curios că, după atîtea filme şi seriale italiene, mai există români care se hlizesc ca proştii cînd citesc cuvintele „pulire“ sau „pulito“ pe cutiile cu chestii de curăţat.  Eram într-un supermarket, la raionul cu produse pentru casă; erau şi două familii ieşite împreună la cumpărături: bărbaţii, nevestele şi copiii lor, frumos încîrduiţi. Capii, veniţi cu coşul plin de beri, aşteptau cucoanele, deci căscau gura la rafturi şi au văzut produsele italiene. Am crezut că, după ce rîd, […]

Sîmbătă seară, paşnicii locuitori ai teraselor din Centrul Vechi al Bucureştiului au avut parte în sfîrşit de ceea ce merită: un bărbat complet gol care alerga printre mese certîndu-se cu vocile din capul lui.  În mod curios, reacţiile au fost însă diferite. Dacă majoritatea doamnelor şi domnişoarelor şi-au ascuns privirea, chicotind discret la vederea părosului, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre companionii lor de sex masculin care, din motive cunoscute doar de dînşii, s-au uitat minute în şir […]

Mi-am luat un gel de păr nou, pe care scrie că e „ultra strong“. Ca să mă convingă cît de ultra-strong e, are de­senată pe o parte o scară de la 1 la 5, cu 5 subliniat şi îngroşat, sugerînd astfel că mai există vreo 4 tipuri de gel de păr mai puţin „strong“ decît ăsta.  Problema e că nu e strong deloc. Dacă e să o luăm aşa, pe scara asta imaginară a durităţii gelului de păr, pînă şi […]

Minutul unu  Deta. Judeţ Timisoara. Mă aşez la Tabu, barul în care, luni, fiii primarului au tăiat echipa de oină a ţiganilor din localitate. Pînă să vină chelneriţa, o muscă criminală mă adulmecă. Pînă să alung musca, doi puţoi mă cerşesc sîngeros. Pînă să trag un şut puţoilor, doi fraţi români se ceartă pe un bilet de loterie. Pînă să mă amuz, musca mă muşcă, puţoii îmi iau zahărul de pe masă, iar chelneriţa tot nu vine.  Minutul al doilea  […]

Chinezii sunt atât de mulţi încât, atunci când îşi deschid un centru comercial, îi depăşesc numeric pe clienţi. Mi-am dat seama de asta vizitând Chinatown, oraşul chinezesc inaugurat de Boc săptămâna trecută în comuna Afumaţi. Stârnit de afirmaţiile premierului, care a spus că angroul va deveni în scurt timp un aspirator de turişti, am luat un maxi-taxi de la Obor şi m-am dus să văd cu ochii mei noua perlă a turismului românesc.  La faţa locului, am constatat că printre […]

  Autorul Orbitorului e dezamăgit de omul Băsesescu, şi ar lăsa repetent Guvernul Boc care i-a redus veniturile la jumătate.   Rep: Mircea, chiar vrei să pleci definitiv din ţară, cum spui în Zen? Cărtărescu: Cristi, nici măcar într-un jurnal Nică nu e Ion Creangă. N-o spun pentru tine, ci pentru cîţiva care nu par s-o fi aflat încă. Dacă am scris acolo într-o zi ”mă doare măseaua”, nu e fiindcă m-a durut (de multe ori m-a durut şi n-am […]

Lîngă groapă sînt depozitate cîteva cuburi de metal în care stau muncitorii, cîţiva muncitori doborîţi de combinaţia mortală dintre parizer şi bere la pet, şi cîteva utilaje grele, dintre care remarc o macara.   Am pus pariu cu un prieten că, dacă parcarea va fi terminată în 50 de ani, copilul lui să-i dea o bere copilului meu. Ca să nu-l las pe fiu-meu cu datorii istorice, dîndu-i astfel posibilitatea să-şi scuze eşecul în viaţă prin greaua moştenire, m-am prezentat […]

Şi a zis Traian Băsescu: „Să fie cetăţenie pentru un milion de moldoveni!“. Şi cetăţenia s-a dat ca vodca la 2 lei într-un pub comunal.    Moldovenii şi-au aruncat cuşmele în sus de bucurie, s-au aplecat după ele şi… şi-a­tunci au simţit că sînt proaspeţii cetăţeni ai unui stat libidinos, gata să-şi exercite dreptul marital cu orice ocazie. „Acum sînteţi români“, le-a susurat el în ureche. „V-am prins! Vă fut!“   Cetăţean? S-o crezi tu! Povestea e simplă: ai luat […]

Sînt atît de hipster că mă duc la concerte doar pentru a doua trupă, nu pentru headliner. De asta am fost în prima zi de B’estfest la Flogging Molly. Iar vineri seară trupa asta – de irish-punk, ca multe altele, dar poate că exact aia care a reușit să îmbine perfect furia punk-punk (din care găști ca Dropkick Murphys au prea mult) cu melodicitatea muzicii folclorice (din care strămoșii The Pogues au prea multă) – n-a făcut decît să-mi confirme așteptările. Un […]

Recuperare humanum est „Bună ziua, noi sîntem o firmă care recuperează datorii cumpărate vrac de la companii și avem o veste bună: ați cîștigat! Ați cîștigat dreptul de-a ne plăti nouă și banii datorați, și niste penalități umflate măgărește, pentru că legea e de partea noastră. Nu vreți? Vă dăm în judecată și vă luăm țigla de pe casă, porcul ascuns sub pat, salariul pe următorii zece ani și discurile de colecție cu Floarea Calotă. Rezistența e futilă! Nu vă […]

Ţara celor o mie de fleacuri – De cîteva zile, am tot ajuns să mănînc la un food-court de mall. Rutina e simplă: iau cartofi și o apă plată de la McD*nald’s, apoi trec la K*C să iau un sandviș. Invariabil, ăla de-acolo, deși se uită la tava mea, mă întreabă: „Vreți și cartofi prăjiți? Sau ceva de băut?“. Acum, știam de multă vreme că angajații fast-food-urilor nu sînt tocmai cele mai luminoase becuri din instalație, da’ e grav dacă și […]

Ţara celor o mie de fleacuri – Sînt extrem de dezamăgit de cerșetorii din ziua de azi. Nu mai vezi omul cu boală incurabilă, omul fără un membru, mama cu pruncul rahitic care plînge sau măcar look-ul ăla de om amărît. Săptămîna trecută eram în metroul spre Militari, cînd la o stație s-au urcat un tinerel cu un copil grăsuț, de vreo 10 ani, de mînă. Erau perfect normali, curăței, îmbrăcați decent, asta pînă cînd s-au pus pe treabă. Ăla bătrînu’ […]

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]