Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mi se pare curios că, după atîtea filme şi seriale italiene, mai există români care se hlizesc ca proştii cînd citesc cuvintele „pulire“ sau „pulito“ pe cutiile cu chestii de curăţat.  Eram într-un supermarket, la raionul cu produse pentru casă; erau şi două familii ieşite împreună la cumpărături: bărbaţii, nevestele şi copiii lor, frumos încîrduiţi. Capii, veniţi cu coşul plin de beri, aşteptau cucoanele, deci căscau gura la rafturi şi au văzut produsele italiene. Am crezut că, după ce rîd, […]

Sîmbătă seară, paşnicii locuitori ai teraselor din Centrul Vechi al Bucureştiului au avut parte în sfîrşit de ceea ce merită: un bărbat complet gol care alerga printre mese certîndu-se cu vocile din capul lui.  În mod curios, reacţiile au fost însă diferite. Dacă majoritatea doamnelor şi domnişoarelor şi-au ascuns privirea, chicotind discret la vederea părosului, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre companionii lor de sex masculin care, din motive cunoscute doar de dînşii, s-au uitat minute în şir […]

Mi-am luat un gel de păr nou, pe care scrie că e „ultra strong“. Ca să mă convingă cît de ultra-strong e, are de­senată pe o parte o scară de la 1 la 5, cu 5 subliniat şi îngroşat, sugerînd astfel că mai există vreo 4 tipuri de gel de păr mai puţin „strong“ decît ăsta.  Problema e că nu e strong deloc. Dacă e să o luăm aşa, pe scara asta imaginară a durităţii gelului de păr, pînă şi […]

Minutul unu  Deta. Judeţ Timisoara. Mă aşez la Tabu, barul în care, luni, fiii primarului au tăiat echipa de oină a ţiganilor din localitate. Pînă să vină chelneriţa, o muscă criminală mă adulmecă. Pînă să alung musca, doi puţoi mă cerşesc sîngeros. Pînă să trag un şut puţoilor, doi fraţi români se ceartă pe un bilet de loterie. Pînă să mă amuz, musca mă muşcă, puţoii îmi iau zahărul de pe masă, iar chelneriţa tot nu vine.  Minutul al doilea  […]

Chinezii sunt atât de mulţi încât, atunci când îşi deschid un centru comercial, îi depăşesc numeric pe clienţi. Mi-am dat seama de asta vizitând Chinatown, oraşul chinezesc inaugurat de Boc săptămâna trecută în comuna Afumaţi. Stârnit de afirmaţiile premierului, care a spus că angroul va deveni în scurt timp un aspirator de turişti, am luat un maxi-taxi de la Obor şi m-am dus să văd cu ochii mei noua perlă a turismului românesc.  La faţa locului, am constatat că printre […]

  Autorul Orbitorului e dezamăgit de omul Băsesescu, şi ar lăsa repetent Guvernul Boc care i-a redus veniturile la jumătate.   Rep: Mircea, chiar vrei să pleci definitiv din ţară, cum spui în Zen? Cărtărescu: Cristi, nici măcar într-un jurnal Nică nu e Ion Creangă. N-o spun pentru tine, ci pentru cîţiva care nu par s-o fi aflat încă. Dacă am scris acolo într-o zi ”mă doare măseaua”, nu e fiindcă m-a durut (de multe ori m-a durut şi n-am […]

Lîngă groapă sînt depozitate cîteva cuburi de metal în care stau muncitorii, cîţiva muncitori doborîţi de combinaţia mortală dintre parizer şi bere la pet, şi cîteva utilaje grele, dintre care remarc o macara.   Am pus pariu cu un prieten că, dacă parcarea va fi terminată în 50 de ani, copilul lui să-i dea o bere copilului meu. Ca să nu-l las pe fiu-meu cu datorii istorice, dîndu-i astfel posibilitatea să-şi scuze eşecul în viaţă prin greaua moştenire, m-am prezentat […]

Şi a zis Traian Băsescu: „Să fie cetăţenie pentru un milion de moldoveni!“. Şi cetăţenia s-a dat ca vodca la 2 lei într-un pub comunal.    Moldovenii şi-au aruncat cuşmele în sus de bucurie, s-au aplecat după ele şi… şi-a­tunci au simţit că sînt proaspeţii cetăţeni ai unui stat libidinos, gata să-şi exercite dreptul marital cu orice ocazie. „Acum sînteţi români“, le-a susurat el în ureche. „V-am prins! Vă fut!“   Cetăţean? S-o crezi tu! Povestea e simplă: ai luat […]

Sînt atît de hipster că mă duc la concerte doar pentru a doua trupă, nu pentru headliner. De asta am fost în prima zi de B’estfest la Flogging Molly. Iar vineri seară trupa asta – de irish-punk, ca multe altele, dar poate că exact aia care a reușit să îmbine perfect furia punk-punk (din care găști ca Dropkick Murphys au prea mult) cu melodicitatea muzicii folclorice (din care strămoșii The Pogues au prea multă) – n-a făcut decît să-mi confirme așteptările. Un […]

Recuperare humanum est „Bună ziua, noi sîntem o firmă care recuperează datorii cumpărate vrac de la companii și avem o veste bună: ați cîștigat! Ați cîștigat dreptul de-a ne plăti nouă și banii datorați, și niste penalități umflate măgărește, pentru că legea e de partea noastră. Nu vreți? Vă dăm în judecată și vă luăm țigla de pe casă, porcul ascuns sub pat, salariul pe următorii zece ani și discurile de colecție cu Floarea Calotă. Rezistența e futilă! Nu vă […]

Ţara celor o mie de fleacuri – De cîteva zile, am tot ajuns să mănînc la un food-court de mall. Rutina e simplă: iau cartofi și o apă plată de la McD*nald’s, apoi trec la K*C să iau un sandviș. Invariabil, ăla de-acolo, deși se uită la tava mea, mă întreabă: „Vreți și cartofi prăjiți? Sau ceva de băut?“. Acum, știam de multă vreme că angajații fast-food-urilor nu sînt tocmai cele mai luminoase becuri din instalație, da’ e grav dacă și […]

Ţara celor o mie de fleacuri – Sînt extrem de dezamăgit de cerșetorii din ziua de azi. Nu mai vezi omul cu boală incurabilă, omul fără un membru, mama cu pruncul rahitic care plînge sau măcar look-ul ăla de om amărît. Săptămîna trecută eram în metroul spre Militari, cînd la o stație s-au urcat un tinerel cu un copil grăsuț, de vreo 10 ani, de mînă. Erau perfect normali, curăței, îmbrăcați decent, asta pînă cînd s-au pus pe treabă. Ăla bătrînu’ […]

Ţara celor o mie de fleacuri – Sîmbătă, în Herăstrău, am fost martor la o scenă foarte educativă: un tătic încruntat, la vreo treizeci de ani, își învăța băiatul să meargă pe bicicletă, premiindu-l cu capace după ceafă de fiecare dată cînd puștiul punea piciorul pe pămînt sau felicitîndu-l dur la vreo greșeală de conducere („Nu așa, prostule!“ , „Bă, da’ tăntălău mai ești…“). O bancă mai încolo, o franțuzoaică venită în parc cu copiii ei de vîrstă apropiată cu cea […]

Ţara celo o mie de fleacuri – De când mi-am dat seama că nu am 6 milioane de dolari pentru a-mi permite o brățară cu GPS, am tot evitat să dorm în hoteluri cu mai mult de două stele sau pensiuni cu mai mult de o margaretă.  Am dormit pe la prieteni, prin gări și autogări, prin redacție. Recent, însă, nevoia m-a împins să mă adăpostesc 5 nopți într-un hotel de 4 stele. În fiecare dimi­neață camerista a încercat marea cu […]

Țara celor o mie de fleacuri – În drum spre stația de metrou 1 Decembrie, văd aproape zilnic un boschetar care aruncă cu cîrja în copaci, după corcodușe verzi. Mă întreb ce o să facă în caz că instrumentul i se prinde în vreo ­creangă și rămîne agățat în copac. Nu cred că poate să se urce după cîrjă, din moment ce e șchiop. Cel mai probabil, o să aștepte pînă se coace și cade singură.

Țara celor o mie de fleacuri – De cîteva nopți, pe la 1-2 trece printre blocuri, în cartierul meu, o mașinuță din alea mici care stropesc și mătură pe jos. E mică mașinuța, dar vioaie: în tăcerea nopții, se aude mai rău ca o escadrilă de MiG-uri. Îmi aduce ­aminte, cu nostalgie, de ciudații ăia care treceau prin cetățile medievale strigînd „Esteee ora trei și totul esteee bineee!“. Foarte mică speranță de viață aveau…    

Țara celor o mie de fleacuri – E absolut remarcabilă capacitatea boschetarilor din fața redacției noastre de a absorbi noile teh­no­logii.  Pe lîngă faptul că toți au tele­foane noi, de ultima generație, și căști anti-radiații făcute din staniol, săptămîna trecută i-am surprins în fața chioșcului clătinîndu-se zdra­văn, dar făcînd poze cu bliț și dîn­du-și unul altuia indicații pre­țioa­se de genul: „Stăi, bă, Marcele, mai drept și zîmbește, că altfel iese na­soală poza”. Mi-e frică să mă întreb unde o să ducă dependența asta de […]

Val toxic de tutun. Pătrund împreună cu trei psihanalişti în prima minte a ţării. Obiectiv: să vedem cum „face” şi „trage” creierul primului om al ţării. Ne înghite doar ca microbi de ştiinţă, ciupim, pişcăm mitocăneşte ca puricii, ne împiedicăm de frică pe noi, coborîm în marea gaură occipitală.  Trei neuroni fraţi  trag de noi în zborul lor spre sinucidere. Ne ţinem cu greu de ideea fixă a locului. Privim.  „Sindromul lui Marte. Îi place conflictul, se hrăneşte din război, […]

Stîlpii din Bucureşti sînt plini de afişe ca Madonna de operaţii.  De la „Vînd păr la metru“ la „Fumează legal la super-preţuri“ (pentru necunoscători, asta e reclamă la etnobotanice!), de la masaj erotic la concerte cu Ştefan Bănică, toată viaţa ascunsă sau mai puţin ascunsă a Bucureştiului e expusă pe stîlpii ăştia. Unul dintre cele mai frecvente tipuri de afişe e însă cel cu „Execut puţuri“. Copy-ul e practic acelaşi, diferă doar numărul de telefon de sub el: „Execut puţuri […]

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]

Ultimele articole