România luată ostatică de chelnerii obraznici ai tuturor regimurilor

Pe drumul de costișă ce duce de la Tulcea la Chilia Veche nu e nici urmă de costișă. singurele dealuri din zonă sunt cele pe care le înalță periodic diverse asociații de ecologiști din pet-urile goale pe care le aduce Dunărea din toate țările pe care le străbate. Mai mult din România, e drept, dar ăsta n-ar trebui să fie motiv de ceartă.

Drumul de necostișă ce duce de la Tulcea la Chilia Veche este, în cea mai mare parte a lui, construit pe niște diguri care despart diverse amenajări agricole. Amenajări înființate pe vremea comuniștilor, prin secarea mlaștinilor din zonă. Unele zone au fost transformate în amenajări piscicole, unele direct în amenajări agricole. Cu timpul, mai ales după 1989, amenajările piscicole au devenit amenajări agricole, cu acceptul tacit al autorităților. Vorbim despre câteva zeci de mii de hectare pe care se practică agricultura, de zeci de ani. Terenurile au avut, de-a lungul anilor, diverși proprietari, numai instituții ale statului român, oricare ar fi fost acesta. La jumătatea anilor ’90, secolul trecut, terenurile din acea parte a Deltei au intrat în proprietatea Consiliului Județean Tulcea. Care a încercat să le concesioneze. Într-un târziu, a reușit acest lucru, pentru niște redevențe ridicole, valabile o perioadă de 20 de ani. Doi dintre concesionarii de atunci au fost două firme înființate în paradisul fiscal din Luxemburg, de către un grup de italieni. Al treilea mare concesionar a fost o firmă de stat, Agrodelta Sireasa, aflată încă de pe atunci pe drumul fără întoarcere al falimentului. Agrodelta Sireasa a fost cumpărată, pe un preț de nimic, desigur, de către un fost chelner de la Athénée Palace, ajuns revoluționar și politician. În momentul în care a achiziționat Agrodelta Sireasa, Traian Rece, căci așa îl cheamă pe personaj, era membru al PSD și parlamentar. Delta era, atunci, terenul de joacă al unor băieți șmecheri din cabinetul Năstase și ar fi rămas așa dacă Adrian Năstase nu ar fi pierdut alegerile și, ulterior, nu și-ar fi pierdut și libertatea.

Traian Rece, însă, alături de italienii de la Delta Rom și Anglo-Rom, a rămas tătuc în zonă, făcând milioane de euro din agricultură și plătind redevențe de aproximativ 25 de kilograme de grâu la hectar. Am intrat în UE, au apărut subvențiile pentru agricultură, cei care practică agricultura în Delta Dunării, pe suprafețe mari, primesc subvenții suplimentare pentru că este vorba despre o zonă defavorizată și, uite-așa, se construiesc averi fabuloase.

Contractele de concesiune cu redevențe ridicole au început să expire prin 2017-2018, iar cei trei mari concesionari, adică Agrodelta Sireasa, Anglo-Rom și Delta Rom, au refuzat să predea terenurile, continuându-și activitatea și târând statul în diverse litigii prin justiție. Litigiile încep să se cam termine, după tergiversări de șase-șapte ani, dar Traian Rece, de exemplu, nu vrea să se dea bătut. Și nu doar că se judecă cu statul român, reprezentat de CJ Tulcea, pentru terenurile concesionate, dar a și blocat, în instanțe, modernizarea drumului dintre Tulcea și Chilia Veche. Drumul care acum este într-o stare jalnică, fiind doar un dig de pământ pietruit ca vai de mama lui, ar fi urmat să fie modernizat pe toată lungimea lui, de peste 70 de kilometri, cu fonduri europene, prin mecanismul ITI. Era vorba despre aproximativ 40 de milioane de euro, care erau bugetați și destinați exact acestui drum. Doar că Traian Rece nu a fost de acord să existe un drum bun pentru cele mai izolate sate din Delta Dunării și de la granița cu Ucraina. Fostul chelner a atacat în instanță, deși nu avea neapărat calitate de proprietar, toate cărțile funciare de pe traseul drumului. Iar asta a făcut imposibilă investiția în modernizarea drumului, pentru că cineva ar fi trebuit să-și asume, pe proprie răspundere, că nu există litigii în instanțe pentru terenurile pe care se realiza investiția. Doar că litigii, chiar dacă fake, existau, așa că…

Așa că, la dorința unui chelner ceaușist, sute de oameni din Deltă sunt în continuare rupți de civilizație, iar zeci de mii de tone de produse agricole sunt transportate cu costuri de câteva ori mai mari. Căutătorii de drone care au împânzit săptămânile astea zona dintre Tulcea și Chilia Veche își blestemă zilele și-și căinează mașinile distruse. Și asta după doar câteva zile de fâțâit pe drumul ăla, pe care mașinile cu pâine ale localnicilor merge de două ori pe zi. Aia e…