Soții Iohannis au gusturi sofisticate. Nu e vorba despre vacanțele în Tenerife, Madeira sau Miami, nici de lecțiile de tenis și de golf asistate de mari efective SPP. Nu. Pas cu pas, familia a început ascensiunea spre piscul rafinamentului culinar. Duse sînt vremurile cînd inspectorul Klaus și profesoara Carmen mușcau din cîrnați și sorbeau din halba cu bere. Acum familia prezidențială se înfruptă din bucătăria moleculară.
Ce e aia? E ultima fiță gastronomică, ceva între chimie și snobism, fundamentată pe credința în tabelul lui Mendeleev și pe cultul Oliviei Steer. În bucătăria moleculară, timpii și temperaturile de preparare se modifică, iar starea de agregare a mîncării devine incertă. Legumele se scufundă în azot lichid (-193º Celsius), carnea se coace la 60 de grade timp de trei zile, cartofii se fac spumă, sucul devine solid și trebuie să-l ronțăi, trufele au gust de morcov, iar caviarul gust de ostropel. Intră în joc algele rare, aromele se obțin din spray, iar șampania se prăjește. Apar procese de „emulsificare”, „gelificare” și „caramelizare” care fac din farfurie un fel de vitrină cu meduze și din nota de plată o cerere de împrumut pentru nevoi personale. O masă moleculară cu 20 de feluri, pregătită cu toate instalațiile de laborator, ajunge la – și deseori depășește – 1.000 de lire sterline.
Soții Iohannis nu numai că mănîncă ei molecular, dar mai și dau mese moleculare apropiaților, iar bugetul de venituri și cheltuieli al statului încearcă să țină pasul. Chiar dacă soțul mai scapă, cînd e dus cu treabă la București, și la cîte un meniu normal, cu vită maturată și broccoli, soția nu iese din regimul molecular nici s-o pici cu ceară. Asta pentru că între beneficiile bucătăriei moleculare se numără, ați ghicit, nemurirea. În caz că mandatele lui Klaus se repetă, e bine să fie pregătită.
