Aproape niciodată nu e pentru cine se pregăteşte, e pentru cin’ se nimereşte: am fost luat cu lugu-lugu, cu „Hai să vedem o piesă bună, la un teatru unde n-am mai fost“, cu de-astea. Naiv ca o oaie, m-am dus. Când am văzut afişul şi am citit titlul piesei*, am mirosit malversaţiunea şi mi-am pregătit defensiva (am secretat, adică, vreo cinci-şase replici „distrugătoare“, în caz că amicii ar fi tăbărât pe mine, cu sfaturi, la sfârşitul spectacolului). Numai că n-am avut pe cine distruge: piesa e cu trei gagici, mari şi late, n-apare nici un băiat pe-acolo, nici beat, nici treaz şi nici fumat! Din punctul de vedere al amicilor mei moralişti, au dat degeaba banii pe bilet.
Nu şi dintr-al meu. Am descoperit nişte actriţe nou-nouţe, de care n-auzisem niciodată, şi pe care le văd bine în viitor. Vorba lui Yoda, „Strong is the Force I feel in them!“. Acţiunea piesei nu e cine ştie ce (adică fetele nu se dezbracă pe scenă, şi doar asta ne interesează), dar textul e meseriaş, iar interpretarea este pe măsură (am crezut c-or să se ia de păr, la un moment dat, însă nici de catfight n-am avut parte).
Adevărata revelaţie am avut-o la sfârşit: suntem o naţie profund suburbană. Cât de nesimţită poate fi acea jumătate de public care se ridică şi pleacă, în timp ce cealaltă jumătate le scoate pe actriţe la rampă?
* Alcool în sânge, de Tom Ziegler, la teatrul În Culise. Regia: Adrian Ţofei. Cu: Ana Maria Bălescu, Adina Elena Tăşchină, Alexandra Florina Zamfir.
