Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Să facem tinichelele și mai tinichele!

Zoom Să facem tinichelele și mai tinichele!

Klaus Werner Iohannis, președintele României, este un om căruia îi plac fireturile, panglicile, ceremoniile, fastul și protocolul. E atât de scorțos în rigiditatea-i măreață, atât de pietrificat în lipsa-i funciară de empatie, încât și dacă i-ar ajunge sângele inamicilor până la gât, el ar mai găsi resurse să se urce pe spinarea sepepistului din dotare și să lupte în continuare cu demonii interiori ai mediocrității, demoni ce-i chinuie ego-ul supradimensionat. Klaus Iohannis ne prea are mize reale în posteritate. Și, totuși, a agonisit proprietăți imobiliare numeroase, deși nu are cui le lăsa moștenire. A visat mereu la funcții importante, deși numele nu-i va fi pomenit de vreun urmaș direct. Posteritatea domnului Iohannis este la fel de previzibil găunoasă precum îi este și prezentul lipsit de soluții, dar plin de orgolii mărunte.

În acest condiții,

acesta fiind personajul, nu e de mirare că îi plac și ceremoniile, și însemnele puterii. Dacă Salvador Dalí n-ar fi făcut mișto de Ceaușescu și de sceptrul lui prezidențial, probabil că astăzi Iohannis s-ar fi afișat oricând mândru, în Parlament sau la conferințele de presă, cu eșarfa tricoloră și cu buzduganul ăla primit moștenire. Păcat că nu se mai păstrează în condiții optime cadourile primte de același Ceaușescu de la șefi de state, de la întreprinderile socialiste și de la municipii, orașe, comune și sate. Cât din timpul mult pe care-l are nu și l-ar mai fi pierdut prin vacanțe, ci și l-ar fi petrecut prin sălile patronate de amicul său, domnul Ernest Oberländer Târnoveanu, directorul aproape septuagenar al Muzeului Național de Istorie a României, stând pe scaunul regizoral primit de la Nixon, jucându-se cu machetele de excavatoare, tăind vitejește aerul cu săbiile primite de la japonezi sau costumându-se în masai, apărându-se cu scutul și împungând cu sulița dușmani idelogici. Chiar i-ar fi plăcut domnului Iohannis ca măreția prezidențială să fie dublată de bucuria jucărelelor strânse în zeci de ani de către Nicolae Ceaușescu.

Dar nu-i nimic, are și R2-D2 jucăriile lui,

jucării care se cheamă ordinele și decorațiile României. Chiar dacă nu le-a inventat el, chiar dacă nu le cunoaște mai deloc legile și regulamentele, tot îi plac. De altfel, este singurul, dar absolut singurul președinte al României care a purtat vreodată, la o ceremonia oficială, colanul Ordinului Național “Steaua României”. Ar fi avut acest drept, din 1998 încoace, atât Emil Constantinescu, cât și Ion Iliescu sau Traian Băsescu. În conformitate cu OUG nr. 11/1998, președintele României este Șeful Ordinului Național “Steaua României” și, în această calitate, are dreptul de a purta colanul ordinului, chiar dacă nu deține Ordinul “Steaua României” în grad de Colan. Un singur român în viață deține acest ordin în acest grad, iar acela este Mugur Isărescu. Ordinul a mai fost deținut de un alt cetățean român, Patriarhul Teoctist, în timp ce nu mai puțin de 75 de cetățeni străini au primit “Steaua României” în grad de Colan din 1998 și până azi. Pentru că, nu-i așa, ei au binemeritat.

Dar nici Constantinescu, nici Iliescu și nici măcar Băsescu nu au îndrăznit să poarte colanul ordinului, așa cum Iohanis a făcut-o recent, în Japonia. Ceilalți trei președinți post-decembriști au avut bunul-simț să nu poarte o decorație ce nu le aparține, ce nu le-a fost decernată oficial și legal, ci pe care ar fi avut dreptul să o poarte nu în virtutea meritelor personale, ci în virtutea unei subtilități protocolare.

Atât de preocupat este Klaus Iohannis

de tinichelele astea și de fastul ce-l presupun ceremoniile care le însoțesc, încât recent și-a dat seama că nu poate fi coleg de ordin și decorație cu toți penalii. De aia a retras decorațiile a 12 cetățeni care au fost condamnați penal. Decizia are acoperire legală, până la un punct. În Legea 29/2000 care reglementează sistemul de decorații al României se specifică faptul că decorațiile, ca și calitatea de membru al unui ordin național, „se pot pierde“ în momentul existenței unei sentințe definitive privative de libertate. Acesta era și cazul celor cărora președintele le-a retras, prin decret, decorațiile, săptămâna trecută. Au fost 12 oameni pe care președintele i-a lăsat fără tinichele: patru membri ai Ordinului Național “Steaua României”, cinci membri ai Ordinului Național “Serviciul Credincios” și trei membri ai Ordinului Național “Pentru Merit”.

Dar în cazul celor patru membri ai Ordinului Național “Steaua României” (Adrian Năstase, Miron Mitrea, Gheorghe Bucur și Mihai Mucea), Klaus Iohannis a acționat ilegal. În varianta originală a OUG 11/1998, e drept, se prevedea: „Retragerea ordinelor se face de Președintele României prin decret, la propunerea Cancelariei ordinelor, în baza hotărârii judecătorești de condamnare sau, după caz, a hotărârii Consiliului de onoare“. Dar, prin Legea 77/1999, OUG a fost modificată, iar retragerea decorațiilor se poate face numai și numai astfel: „Retragerea ordinelor se face de către Președintele României prin decret, la propunerea Cancelariei ordinelor, în baza hotărârii Consiliului de onoare“. Așadar, nu este suficientă prezentarea sentinței judecătorești, ci este nevoie, în orice caz, de o hotărâre a Consiliului de onoare. Hotărâre pe care președintele Iohannis nu o avea. Pentru că, de fapt, nici nu avea cum să o aibă, Ordinul Național “Steaua României” neavând în acest moment un Consiliu de onoare legal constituit. HG. 1.511/29.11.2005 stabilește faptul că ordinele naționale (“Steaua României”, “Serviciul Credincios” și “Pentru Merit”) au Consilii de onoare alese pentru perioade de cinci ani. Consiliul de onoare al Ordinului Național “Steaua României” a fost ales pe 19 septembrie 2013, așadar mandatul i-a expirat pe 19 septembrie 2018. Nici până astăzi nu a fost ales un alt Consiliu de onoare al Ordinului. La fel stau lucrurile în cazul celorlalte ordine naționale. Consiliul de onoare al Ordinului Național “Serviciul Credincios” are mandatul expirat din 15 aprilie 2013, iar Consiliul de onoare al Ordinului Național “Pentru Merit” are mandatul expirat din 25 iunie 2013.

Deși există un consilier de stat, șef al Cancelariei ordinelor, care ar trebui să se ocupe ca aceste ordine să funcționeze în perfectă legalitate, actualul consilier de stat, domnul Gheorghe Angelescu, pare mult mai preocupat de orice altceva decât de treaba ce-i este dată prin legi și prin fișa postului.

Dar nu-i nimic. Oricum, sunt atâția purtători nedemni ai acestor decorații, fie ei penali sau doar incompetenți, irelevanți sau turnători ai Securității, încât valoarea tinichelelor oferite de președinții României începe să tindă spre zero. Asta ar trebui să învețe și Klaus Iohannis: atunci când se împopoțonează cu colanul “Stelei României” nu dovedește decât că este unul dintre acești zero pe care-i promovează, dar în grad de Colan. Că în grad de Mare Ciolan i-a ridicat brusc pe toți înfometații din partidul domniei sale, PNL.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    am citit reactia lui senilica privind sangele de pe mainile lui gelu voican, ma intreb daca acad. senilica fiind in slujba anei pauker nu are mai mult sange pe maiini. intreb asta ca fiul unui fost
    detinut politic din romania. pacat de PNL ca a reusit cu acest senilica ce nu a reusit cu doctorul
    Leo Danaila , pe care la si dat uitarii.

    cu respect

    corneliu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]