44 î.e.n. Burebista este asasinat. Moartea marelui rege al dacilor dovedește că strămoșii noștri erau oameni practici, deciși să taie în carne vie în loc s-o ardă penibil urlînd „Muie BRB!”.
106 e.n. Decebal: „Am fost victima unei lovituri de stat! Am pierdut conducerea Daciei din cauza romanilor! Este un abuz!” Traian: „Nu ai fost dat jos de la conducerea Daciei, ci de la volanul unei Dacii, și nu a fost un abuz pentru că erai atît de beat încît nu puteai să spui decît varză, viezure, mînz!”
Evul Mediu timpuriu. Perioadă de acalmie, în care loviturile de stat sînt rare și nedemne de luat în seamă. În primul rînd pentru că e ridicol să vorbești de stat în această perioadă și, în al doilea rînd, pentru că strămoșii noștri au realizat că loviturile de ghioagă sînt mult mai eficiente.
1475. Ștefan cel Mare cîștigă la Vaslui un referendum pentru demiterea sa. Amenințat de participarea masivă a votanților turci, voievodul moldovean reușește să întoarcă rezultatul la masa verde, unde s-a dovedit că majoritatea alegătorilor adverși erau mînă moartă.
1595. Legarea țăranilor de glie. Mihai Viteazul obligă țăranii să voteze doar în circumscripția electorală de pe moșia boierului. Voievodul muntean se dovedește cu adevărat vizionar: împiedică turismul electoral cu 400 de ani înainte de apariția drumurilor și a microbuzelor.
1600-1601. În fruntea unei mulțimi de protestatari violenți, Mihai, fiul nomenclaturistului Pătrașcu, dă două lovituri succesive de stat și înlătură de la conducerea Transilvaniei și Moldovei pe domnitorii aleși în mod democratic de sistemul absolutist feudal al imperiilor vecine.