Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Și spuneam că Aladdin e cel mai prost film Disney…

Zoom Și spuneam că Aladdin e cel mai prost film Disney…

Rușine asupra casei Disney pentru asemenea barbarie! Rușine! ERA UN REGE AL SAVANEI! Un rege al savanei să moară în felul acesta, măcelărit ca un scenariu de Luc Besson? Rușine!

Dacă Ptolemeii n-au apucat să pună capul lui Pompei pe trupul unei paiațe și să dea spectacole pentru amuzamentul gloatei pentru că a intervenit civilizația Romei, Disney s-a arătat a fi mai norocos. Bunul-simț, civilizația sau minima decență n-au găsit cu cale să intervină. Se spunea despre Ptolemei că erau dezgustători cu obiceiul lor de-a se căsători între ei, frate cu soră. Dar nici măcar ei n-au cutezat să-și ia viitoarele neveste la întîlnire să vadă un asemenea film.

Promovat intens ca live action, The Lion King este înspăimîntător prin senzația de moarte a pasiunii pe care o afișează pe ecran în mod optimizat, așa cum dictează algoritmul care a generat fiecare creatură, de la primul fir de coamă și pînă la ultimul smoc din coadă. Da, fotorealismul este șlefuit la nivel de pixel, dar perfecțiunea asta nenaturală accentuează și mai mult lipsa acută de suflet.

Disney a tras tare să aibă fiare mai bune decît National Geographic și, în final, s-a nimerit singur în picior. Fotorealismul a prins în fălci de pitbull limitele animației și orice urmă de antropomorfizare, de emoție, de libertate artistică au fost strivite în molari. Asta, în condițiile în care același Disney derula o poveste în al cărei succes la public emoția juca rolul principal. Galeria complexă de sentimente umane, zugrăvită cu talent în mimica fieruțelor 2D de acum un sfert de veac, transforma personajele de pe ecran în ființe vii. Lipsa acută a oricărei dovezi de simțire, spoită generos pe mutrele inflexibile și în ochii mai puțin expresivi decît ai exponatelor de la “Antipa”, îi arată pe protagoniștii de acum drept plăsmuiri mecanice. Roboți care deschid gurile pentru a da impresia că redau sunete.

Probabil, cele mai lipsite de suflet sunete pe care niște actori au fost capabili să le emită. Probabil că și lor le e silă de infamia la care au acceptat să participe. DIsney n-a pierdut nici un moment să sublinieze cum l-a readus pe James Earl Jones să spună “Simba, eu sînt tac-tu!”, dar a uitat convenabil să adauge că restul vocilor care au făcut istorie și un munte de bani pentru companie au fost lăsate pe dinafară. Probabil, lipsa cea mai nasoală este în cazul antagonistului. Unde Jeremy Irons realiza un regal, Chiwetel Ejiofor reușește un stat bananier.

The Lion King cel nou este o copie cadru cu cadru a filmului vechi, și asta se vede cel mai nasol la nivel cromatic. Originalul era un festival al culorilor și al nuanțelor, o feerie de frumusețe ireală, o explozie de talent și inspirație. Inerent, copia a ieșit ștearsă, șleampătă și ternă, tonurile vii de odinioară fiind înlocuite de plictisitor cu puseuri agresive de căcăniu.

Aș zice, ajuns în acest punct, că mai jos de atît nici măcar Disney nu poate merge. Dar sînt toate șansele ca mizeria asta să fie un succes de casă și atunci veți vedea pe ecrane că Disney se pricepe și la fracturare hidraulică.

The Lion King: Live Action. R.: Jon Favreau. Cu: mai bine nu îi amintim, s-ar putea să le fie jenă.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]