În week-end am ieşit să admir primii muguraşi ai arbuştilor de la o anumită terasă cu bere, să-i văd şi să le urez „Bine v-aţi deschis“ – lor, dar şi umbreluţelor de la mese; am remarcat şi alţi vestitori ai primăverii: puii de bogdaproste cu fluiere sau acordeoane (dar fără legătură cu melodia) nu îşi desfăcuseră petalele, ci ţoalele, stăteau pe ele şi scoteau sunete, contra cost.
Mai ales unul, acordeonist (adică avea acordeon şi îl chinuia): am remarcat că trecătorii îl ocoleau şi m-am bucurat că lumea începe să evite muzica proastă. Cînd m-am apropiat, mi-am dat seama că nu sunetele deranjau: artistul se descălţase şi întinsese cracii, să-i mîngîie briza şi soarele ciorapii lipicioşi, montaţi prin septembrie.
