România pare a se fi împotmolit, așa cum o văd politicienii și propagandiștii, într-o intersecție prin care se bulucesc să treacă toate interesele majore ale mai marilor și mai micilor puteri. Din toate părțile vin Soroși, ruși, americani, unguri, masoni, evrei, multinaționale, bănci, chinezi, vânzători de armament, luptători anticorupție…
Stând în intersecție, pe post de Godini ai noii ordini mondiale, devenim din ce în ce mai ocupați. Nu mai avem timp de viețile noastre, nu mai avem timp de nimic altceva. Mai rău e că nu mai avem timpul pe care, în mod obligatoriu, ar trebui să-l alocăm educației. A noastră și a copiilor noștri. Am ajuns să ne apărăm ființa națională luptând doar la nivel declarativ cu armele boante ale agramatismului. Analfabeții sunt nu doar vârful de lance al patriotismului și naționalismului de Facebook, dar au ajuns să fie decidenți pentru viitorul educației românești.
Ministrul Educației, el însuși, este un analfabet. Cumva, îmi amintește de spusa epocală a lui Viorel Lis: “Nu sunt țigan, pentru că tata a fost profesor de matematică!”. Cam așa gândește și Liviu Pop: “Nu sunt analfabet, pentru că sunt profesor de matematică!”. Dar e. Greșelile sale, de fiecare dată când scapă în public, fac rapid înconjurul televiziunilor. Că are scăpări atunci când vorbește liber nu e scuzabil, pentru un ministru al Educației. Dar e cu atât mai grav că le are și în scris.
Lui i se alătură căruțe pline cu secretari și subsecretari de stat, primari, parlamentari și europarlamentari cărora a vorbi și scrie corect în limba română li se pare una dintre invențiile diavolești ale lui Torquemada.
Președintele țării este, a doua oară în istoria post-1990, un profesor. Cu doi ani în urmă, la împlinirea unui an de la preluarea mandatului prezidențial, ne-a anunțat că proiectul său de țară este “România educată”. După care a uitat complet de chestia asta, fiind mult, dar mult mai preocupat de proiectele “2% pentru armată” și “România încătușată”. Nici măcar o singură dată nu a ieșit în public pentru a cere respectarea legii care, din 2010 încoace, impune alocarea a 6% din PIB pentru educație. E drept, Donald Trump nu l-ar fi scos pe peluza grădinii cu trandafiri doar pentru că președintele României ar fi decis că e mult mai important ca absolvenții învățământului liceal să aibă cunoștințe solide măcar de limbă română, decât ca armata română să achiziționeze niște rachete scumpe de la firme din SUA.
Atunci când Parlamentul și ministerele devin, încet-încet, bastioane ale agramaților, nu e de mirare că politicienii mici, tineri, care se pregătesc să vină din urmă, nu-și mai găsesc timp nici măcar pentru educația ideologică.
În ultimele săptămâni au avut loc congresele organizațiilor de tineret ale PNL și PSD. Admirând ținutele elegante sau provocatoare ale tinerelor politruce, ziariștii de la Antena 3 au avut ideea de a cere de la rezervorul de cadre al partidelor și clarificări doctrinare. Așa am reușit să înțelegem că tinerii liberali sunt convinși că PNL este un partid de stânga, iar tinerii pesediști bagă mâna în foc pentru poziționarea la dreapta a partidului lor. Ba chiar o jună pesedistă a explicat că și comunismul e de dreapta.
Nu intrăm în amănunte și rafinamente istorice, nu mergem la originile fiecărui curent politic. Poate că tinerii României, studiindu-și cu atenție sporită idolii din fruntea partidelor, și-au dat seama că școala oricum nu prea contează. De fapt, a zis-o și un fost președinte, mândru că a ajuns în funcția aia fără să se prea omoare cu studiul.
Trăim, de multă vreme, timpuri grele, în care analfabeții sunt la putere. Și sunt, în același timp, și în opoziție. În curând, cei care-și vor permite să folosească rețelele de socializare pentru a atrage atenția asupra violării limbii române vor fi excluși, pentru că încalcă normele comunității. În condițiile astea să nu ne mire că, în câțiva ani, achizițiile exagerate de armament vor putea fi explicate foarte simplu, spunându-li-se alegătorilor că rachetele îi vor ajuta să călătorească mai ușor în city-break-uri exotice. Iar ei vor crede, căci oricum nu vor fi în stare să citească ce scrie pe instrucțiunile de folosire.
1.845 de vizualizări
Nu-i nici o problemă că analfabeții sunt la putere. Au fost tot timpul la putere. Mă rog, cel puțin din pașcinci încoace. Pe oameni nu-i interesează decît un singur lucru: nu dacă e analfabet, și nici măcar dacă e de stînga sau de dreapta. Ci dacă e ne-ai noștri.