Articole ce conțin cuvântul cheie: Bogdan-Alexandru Stănescu

O să plec azi la drum cu două mici întîmplări. Acum 33 de ani, după revoluție, Dumitru Dincă, participant în toată puterea cuvîntului la evenimente, a rămas fără coledzi. Degeaba a fost primul pe baricade, dacă era țigan. Noua putere avea nas sensibilos. Așa că Dincă și-a făcut un grup și s-a pus să învețe politică. A cules citate și a început să glăsuiască, în apărarea democrației. La una dintre întruniri a zis, cu gurița lui: „Va fi o noapte […]

Recenta dispută culturală pe marginea cărții lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser, a prilejuit pentru prima dată o polemică literară îndrăcită în cultura română. Nu are rost să mai repet datele pe larg, am s-o fac pe scurt. Dl Valeriu Nicolae se întreabă cum a fost posibil ca o carte cu un limbaj rasist dur și scîrbos să primească trei premii literare. Ar fi fost oare asta posibil dacă etnia sau nația defăimată de personajul principal era cea evreiască? […]

Sceptic dacă e vorba de politicieni, Bogdan-Alexandru Stănescu e de un optimism incurabil cînd e vorba de cărți. Scrie despre cărțile altora, scrie și cărțile lui, a înființat colecții de proză excelente care au trecut cu brio de proba publicului. Acum, în plină pandemie, inaugurează la Editura Trei o nouă colecție, cu nume enigmatic. Cristian Teodorescu: Cum o duci cu pandemia? Bogdan-Alexandru Stănescu:Bucuros, așa cum le duc pe toate. Încerc să-mi fac datoria. Adică să muncesc, să-mi țin familia pe […]

Cum îl vedea I.L.Caragiale pe I.L.Caragiale? Nu știm mai nimic despre asta. Caragiale a fost zgîrcit cu confesiunile pe hîrtie. Nici în oralitatea sa spumoasă nu-i plăcea să-și folosească viața drept subiect. Greu de găsit o explicație pentru această lacună. În scrisorile pe care i le trimitea tînărului său prieten Zarifopol mai găsim cîte ceva, dar fără vreo intenție sistematică, ci mai curînd fiindcă așa-l ducea condeiul. Ca și cum viața sa, deși plină de întîmplări neașteptate și de conflicte […]

A scris despre Caragiale o carte carte va rămîne și care, chipurile, e scrisă de Caragiale însuși. Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) vede primul (în Caragiale. Scrisoarea pierdută) în autorul Momentelor un tip cu înclinațiuni către tragic și în viața de toate zilele, nu numai în Năpasta. Un tip devotat pînă la sacrificiu familiei și urmărit toată viața de cîteva amarnice regrete. Așa că m-am simțit dator față de cititorii Cațavencilor să-l descos pe BAS despre cartea asta formidabilă. Cristian Teodorescu: Ce […]