Articole ce conțin cuvântul cheie: Eugen Istodor

Dacă vă amintiți, la sfârșitul lui 1993 ne procopsiserăm cu un cal, Fler, și cu nea Mișu, antrenorul, îngrijitorul și conducătorul sulky-ului. Căci la hipodromul din Ploiești, singurul hipodrom din România de atunci și de astăzi, nu se organizau și nu se organizează decât curse de trap. Cursele de trap sunt acele curse destul de plictisitoare (prin comparație cu cele de galop) în care de bietul cal este agățată o teleguță în care se așază confortabil jocheul (în cazul nostru, […]

1993 a fost un an plin pentru mine. Am luat examenul de bacalaureat, am intrat la facultate, la Jurnalism și Științele comunicării, și am încetat să mai fiu angajat cu doar jumătate de normă. Revista mergea bine, tirajul creștea constant, eram priviți ca o publicație serioasă, deja, pentru că ne duseserăm destul de tare și în zona de investigații. Pagina 3 era pagina dedicată investigațiilor mari mai ample, dar mai existau alte două rubrici care stârneau fiori deseori mai puternici […]

Fiind o relatare asumat subiectivă a istoriei, atât cât o cunosc eu, revistelor Cațavencu, Academia Cațavencu și puțin Cațavencii, nu mi-am dorit și nici n-am spus vreodată că ar fi vorba despre un adevăr universal valabil și incontestabil. Este, dacă se poate așa ceva, un adevăr subiectiv și trebuie tratat ca atare. Nu este istoria oficială, înfrumusețată și artificial obiectivizată, nu e nimic altceva decât un punct subiectiv de vedere. N-am avut și n-am alte pretenții, ca alții. Pot exista […]

Când am ajuns în redacție eram, dacă mai țineți minte, elev de liceu, în clasa a IX-a. Mulți dintre cei care puseseră bazele revistei și rămăseseră să și construiască pe ele erau studenți sau de-abia terminaseră facultatea. Viorel Moțoc, pe care mi-l aduc bine aminte din zilele alea, era student la Litere. La fel ca Eugen Istodor, dar de Eugen nu țin minte să fi dat prea des atunci pe acolo, ci de-abia după ce Cațavencu s-a transformat în Academia […]