Bucureşti, România, Europa de Est. Iulie 2011, cu opt ani înainte de revoluţia sexuală a lui Sebastian Lăzăroiu, doar opt ani înainte ca bărbaţii de sex masculin să copleşească numeric femeile şi să-şi dorească a le cuceri cu bâta în mână în scopul de a face sex cu dânsele.
Centrul istoric al Capitalei este plin de femei de sex feminin care umblă organizate în haite cu de la patru la opt membre.
Femela Alfa ocheşte câte o ţintă singuratică şi i se reped toate la jugulară, portofel şi ce mai are omul prin pantaloni. E plină ţara de estrogen, Sebi, aşa că lasă prostiile şi învaţă Monoloagele vaginului. Or să-ţi prindă bine în matriarhatul ce va să vină.
Mi se intampla foarte rar cand citesc ziarul, dar acum chiar ca nu pricep nimic din ce combate care vasăzică acest articol.
Decat ca ma duc cu gandul la Fabula lui Caragiu:
„Spune mă maestre mă, de unde îți alegi dumneata subiectele, de unde te inspiri, din viață nu?
– Păi da… viața e sursa.
– Da… viața e sursa, viața, așa este… Uite să citim ce ai publicat dumneata ieri, fabula asta care a apărut… Aicea scrie așa: elefantul, vrăbiuța plus bursucul și maimuța, muncesc cu aprindere, la o intreprindere. La ce intreprindere?
– Una imaginară… e fabulă.”