„Meciul unei generații“ – oare de cîte ori n-am tot auzit clișeul ăsta? În sens mobilizator, am mai auzit des și al clișeu – „acum ori niciodată“, zice și Andrei Mureșanu în cam tristul, ca linie melodică și versificație, imn național. Mai ușor cu clișeele pe scări, monșericilor!
Acum, luni, înainte de meciul cu Olanda, nu-i mare bai dacă o mai lăsăm și pe altă dată. E posibil să nu cîștigăm titlul european nici de data asta, deși ne-am dori. Oricum, la turneul ăsta deja ne-am scos. Am lăsat o impresie foarte bună, prin prestația celui de-al 12-lea jucător. Suporterii din „Zidul galben“ au cîntat entuziasmant „Deșteaptă-te, române!“, unanim și solidar, indiferent de gradul personal al treziei. Ca parafrază după alt cîntec, nu contează cît de trist ai imnul, important e cum și cît te veselești! România și-a regăsit bucuria. Fusese plecată într-o (prea) lungă vacanță.
Ca întotdeauna, pe spinarea muncitorilor din teren și a poporului microbist se cocoață tot felul de profitori. Despre politicienii din toate părțile spectrului, ce să mai zici? Ar fi pleonastic de comentat. E în fișa postului lor să se lipească de niște succese ce nu le aparțin. Mai interesantă e zarva comentatorilor, întreținută de niște români care, în general, nu le prea au cu fotbalul. Pentru ei, a fost un bun prilej să reșapeze mai vechi teze și mituri. E un pic de vorbit, pe scurt, despre…
„Noua generație“. Jucătorii din generația actuală ar fi, cică, spre deosebire de precursorii lor, exponenții unui alt set de valori, ferm atașați principiilor europene, s-ar fi desprins complet de tarele trecutului, izvorîte dintr-un fotbal esențialmente corupt. „Noua generație“ a Naționalei pune accent acum doar pe colaborare, muncă și mai ales integritate. Sună interesant, n-am ce zice. Totuși, că tot începurăm pomenind de clișeul cu „Meciul unei generații“, moșilor, am spune că fiecare generație și-a avut meciul ei măcar în ultimii 50 de ani. Indiferent de contextul politic sau de modul în care decurgea lupta anticorupție.
„Generația lui Dobrin“ a fost în primele opt pe vremea cînd la turneul final din 1972 au participat doar patru echipe. „Generația lui Balaci“ s-a calificat la Europenele din 1984, pe vremea cînd la turneul final participau doar opt echipe, printre care și țara-gazdă (Balaci n-a participat, era accidentat). „Generația lui Hagi“ a ieșit din grupe, a fost tot în primele opt la Europenele din 2000. Chiar și „generația lui Mutu“ a fost egală a campioanelor Franța și Italia la Euro 2008. Deci, de bine, de rău, am mai avut și alte generații, așa cum ne-am priceput. Generația de azi nu s-a născut chiar așa din spuma unei mări maculate. Aia e. Că ne place sau nu, România a mai avut generații de suflet și, inevitabil, de sacrificiu. Asta e.
Diaspora? Altă teză, alt mit încă o dată, referitor la minunații suporteri. S-a vorbit enorm despre români, românii de peste hotare, cei care, vorba aia, au ales să-și ia soarta în propriile mîini, alungați efectiv din țară… Da’ de unde știi tu, dom’le? Ce, ai efectuat un recensămînt tu, să afli cîți suporteri români au venit din, să zicem, blamatul Vaslui sau lăudata Suedie? Și, la o adică, ce rost are? Mai demn de subliniat ar fi faptul că, oriunde s-ar afla, suporterii români dau dovadă de vitalitate. Și nici nu-s chiar atît de săraci, așa cum ne tot plîngem, potrivit datinei. Am aflat și ce prețuri de neam prost au băgat nemții, liderii corectitudinii.
Deci, după meciul cu Țările de Jos, vom continua să mergem tot mai sus, tineri sau bătrîni, din țară sau din diaspora, integri sau mai puțin. Pe toți ne unește un singur gînd, o singură voință, sub sfîntul simbol al tricoului galben. Hai, România!
După generația asta de aurolaci urmează generația de trăgători pe nas…după care se termină generațile…pentru că dispare colonia…
Am sentimente amestecate. Am zis înainte de meciul cu Belgia ca îmi vor fi dragi indiferent de rezultat. Si acești mânji îmi sunt dragi și acum, deși mi-e foarte ciuda pe rezultat. E ceva greu de descris, cam ca „the truth is out there”, dar le-aș da un rand de bere. Probabil ca la fel au simțit fanii naționalei din 70, habar nu am. Dar e țara lui Petrov, Codlea, Traila, malaiata care nu a găsit bilet etc, oamenii se agață de ceva care ii unește și ii face sa se simtă bine pt ca sunt români. Iertare pt incoerenta, e sub imperiul emoției
Bou de Tautu care trebuia sa vezi autocorrect. Coldea!
Penibil! ,,Specialistii”, care mai de care se intreceau in afirmatii penibile. Pe nea Lucescu tre’ sa-l intelegem (are totusi o vasta …) cand afirma ca-i posibil ca ,,noi” sa fim marea surpriza care-o sa se bata pt. trofeu. Da’ Raducioiu? Cum sa te angajezi ,,sa-i canti in struna” lui ,,tata” Hagi si sa te bucuri ca ,,baiatul lu’ Iordanescu” la titulazizat pe ,,printisor”? Ca doar si cel mai neavenit suporter s-a prins ca sare mingea ,,din cel mai tehnic jucator al nostru” ,,ca din coltul mesei”, fiind nevoiti sa jucam in 10. Asa-i cand baza ,,generatiei de aur” s-a implicat in grup in reclame pa banda rulanta … la pariuri (jocuri de noroc). Au transformat totul pe aceste meleaguri intr-o ,,activitate magica”. Numai bine pentru trecerea la urmatorul nivel … jocurile video.