De cînd vecinul de sus a început să-şi scarmene pereţii cu bormaşina, iar vecinul de jos pescuieşte în WC cu dinamită, toate vietăţile din bloc au luat-o razna. De şobolani n-avem noroc, că îi halesc boschetarii din faţa scării, dar în schimb cu gîndacii e o frenezie.
În fiecare noapte cînd aprind lumina la baie dau peste cîte un băiet cu antene care mă fixează cu privirea lui tulbure. Ne salutăm, ne facem fiecare treaba, după care eu îl pocnesc respectuos cu papucul şi fiecare pleacă pe drumul lui: eu pe uşă, el împreună cu apa trasă. Deocamdată e ok, însă mi-e teamă că într-o zi o să dau peste un gîndac atît de mare încît o să mă lovească el pe mine cu papucul.
