Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Turist de Oktoberfest

Zoom Turist de Oktoberfest

Halbe cu bere, domni în costume bavareze, chelnerițe cu sîni apetisanți, roller coaster-e multicolore… Cam astea mi se învîrtesc în cap, acum, la ușoara mahmureală de după Oktoberfest pe care o trăiesc în aeroportul Flughafen Wien, după autobuzul nocturn München-Viena.

Da, am fost la capcana turistică perfectă numită Oktoberfest. Am ajuns în München duminică dimineață, pe la 11, după o noapte dormită la Innsbruck și vreo două ore în autocarul care a traversat Alpii tirolezi, via Garmish-Partenkirchen. Paranteză necesară: ajuns cu povestea în punctul ăsta, trebuie să spun ceva ce sigur bănuiți – cazarea în timpul Oktoberfest-ului are niște scoruri horror: cel mai ieftin pat din München, în cortul unuia dintre campingurile speciale, costa, în week-end-ul trecut, 70 de euro (de banii ăștia poți să-l și cumperi, nu doar să dormi în el o noapte), așa că multă lume venită la festivalul berii bavareze se cazează prin orașele mai apropiate sau mai îndepărtate și vine în oraș dimineața.

Revenind, am călătorit la etajul unui Flixbus plin cu băieți în cămăși pepit alb-roșu și pantaloni scurți de piele cu bretele, aka lederhosen, și fete în rochii cu mînecuțe bufante, cadrilate alb-albastru, cu țîțele strînse într-un corset îndrăzneț. Au vorbit între ei veseli, au rîs tot drumul și, deși era abia 9, s-au încălzit deja cu primele beri (vecinii mei de scaun pupau din cînd în cînd cîte un Zillertal Tyroler, la 0,33 l).

De la München Hauptbahnof, gara centrală a orașului, ai doar cîteva minute de mers, odată cu milioanele de oameni care se îndreaptă în aceeași direcție. Nici n-ajungi în zona festivalului și încep să-ți sară bani din buzunar: 6 euro, ca să-ți cazezi rucsacul o zi în containerul albastru de lîngă gară (la cortul de la intrarea la fest era 7 euro), pentru că n-ai voie înăuntru cu bagaje mai mari de o poșetă. Și e și coadă, ca la bancomat, în ziua în care se bagă pensia.

Odată intrat, n-o să știi încotro s-apuci mai întîi. Evident, spre prima bere, pe care eu am găsit-o cel mai repede la grădina de vară a berarilor de la Paulaner. Albă, nefiltrată, la pahar de o jumătate de litru – 5,90 euro (adică 6, barmanul nemaiobosindu-se să-mi dea rest moneda de 10 cenți). Aceeași bere o puteai bea de două-trei ori mai ieftin, cîteva sute de metri mai încolo, în afara perimetrului Oktoberfest. Da, dar nu erai acolo…

După ce ți-ai astîmpărat prima sete (cu euro cîștigați în România, nu-ți prea vine să te iei la întrecere cu bețivanii locali cu salarii mult mai mari ca al tău), o iei pe unde vezi cu ochii. Și au ce să vadă: pe lîngă corturile cu bar în centru în care barmanii evoluează la robinete și pavilioanele arhipline (în unele dintre ele, agenții de securitate nu mai permiteau accesul decît dacă pleca mai multă lume; și nu pleca, pentru că avea treabă: să bea, să cînte și să danseze pe mesele lungi, ca de nuntă la țară, pe ritmurile orchestrei cocoțate pe scena din mijloc) în care halba de litru, cu multă spumă, turnată la repezeală, e 11,80 euro, tarabe cu covrigi tradiționali la 5 euro și cîrnat, pardon, bratwurst în chiflă, la 4,50 euro și o groază de tiribombe de distrat poporul, totul într-o hărmălaie și un du-te-vino continuu în care, împins de mulțime și busculat de oamenii de ordine, noțiunea de spațiu personal devine utopie.

Pe măsură ce trece timpul și berea se varsă în (și pe lîngă) pahare, se încing și spiritele. La una dintre intrările/ieșirile pavilionului Hofbräu, am văzut o intervenție a vreo 10-15 polițiști care au descins în forță: au tăbărît cu toții pe o fată, culcînd-o la pămînt ca să-i pună cătușe, apoi au format un cordon de securitate peste care nu mai trecea nimeni. Nu știu ce-o fi putut să facă tînăra italiancă (la scurt timp, în zonă au apărut și niște carabinieri) ca să merite o așa desfășurare de forțe, dar băieții au intervenit prompt, ca la atac terorist.

Oktoberfest e o afacere de zeci de milioane de euro branduită turistic ce-ți vinde o ambianță înnobilată de tradiția celor 209 ani de Wiesn, cum numesc șvabii celebrarea anuală a nunții prințului Ludwig cu prințesa Therese von Sachsen-Hildburghausen din 12 octombrie 1810, care a început cu clinchetul halbelor de bere împărțite gratis la tot poporul și continuă azi cu sunetul caselor de marcat mulți bani. Pentru că, în povestea asta bavareză de octombrie, nu mai e de mult vorba doar despre bere.

P.S. Doza de Löwenbräu se vinde în Kaufland, parcă, cu 1,50-2 lei (aproximativ 30 de cenți), adică de vreo douăzeci de ori mai puțin ca la Oktoberfest. Ei, n-o fi exact aceeași bere, dar ați prins ideea.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Am fost anul trecut la Europa Park,langa Freiburg. A fost ceva identic…Dar a platit sefu:)

  2. #2

    Flughafen Wien = Aeroportul Viena!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    8 octombrie 2019

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din […]

  • Președintele morții

    8 octombrie 2019

    Dacă ar avea aripi, Klaus Iohannis s-ar roti în văzduh deasupra tragediilor, ca un corb care adulmecă moartea. Dar n-are, așa că e nevoit să țopăie de la un accident […]

  • Uniunea Salvați USR

    8 octombrie 2019

    În plină campanie electorală pentru prezidențiale, Uniunea Salvați România s-a apucat, deja, de pregătirea alegerilor locale. Rar s-a mai văzut un partid care să le spună membrilor, simpatizanților și eventualilor […]

  • O profeție cu bucluc

    1 octombrie 2019

    Diversitatea în unitate se vede cu ochiul liber pe canalele noastre de televiziune, unde cîteva culte religioase se întrec seară de seară să ne intermedieze prin cablu o întîlnire cu […]

  • Bula calului

    1 octombrie 2019

    Prezidențialele n-au fost întotdeauna așa. În 1990 aveam de unde alege. Îl aveam pe Ion Rațiu, nepot de memorandist cu rădăcini istorice în Ardeal, milionar în lumea liberă, democrat cu […]