La mulți ani, patrie-mumă! La mulți ani și nouă, frați microbiști români, căci toți sîntem români, mai mult sau mai puțin onești. A fost Ziua Națională și, ca de atîtea alte ori, la preț de matineu, am admirat parada militară. „Uită, mamă, militarii!“ e o vorbă veche. Rămînem tot copii pe undeva, de aia și trăim intens fotbalul uneori.
Deci cu acest prilej festiv ne amintirăm o altă vorbă, scandare veche: „Olé, olé, Steaua unde e?“. Păi, tot vorba aia se referea la golani. Poți pentru ca să zici că sîntem militari sau nu mai sîntem. Ar fi fost mișto să defileze și trupa de fotbal a CSA Steaua, cu colonelul Talpan în frunte, purtînd cu mîndrie palmaresul, sigla și drapelul unității. Ar fi fost o apariție de excepție, cu pase și driblinguri printre blindate și șenilate, în fața unui public numeros (aprox. 90.000 de spectator, cît se adunau pe vechiul Nou Camp, potrivit estimărilor Jandarmeriei Române). Am bănuit încă o dată o trădare. Cineva (se va dovedi și cine!) nu o lasă pe Steaua să defileze spre intrarea în Superliga, spre cîștigarea titlului și a Cupei Campionilor, ca pe vremea lui Valentin Ceaușescu, cînd era mai bine pe vremea lui… Există un complot (e clar). Ăștia (cine sînt se va afla!) blochează ascensiunea Stelei lui Talpan, colonelul mesianic.
Pe 1 Decembrie, însă, abia ce se săvîrși defilarea, aflarăm că absența militarilor de la Steaua a fost una motivată. Fotbaliștii erau trimiși în misiune, să se lupte cu oastea celor de la CSC 1599 Șelimbăr. Misiune îndeplinită! Unu la zero în deplasare, pe un teren dificil spre mocirlos ca pe timpul lui Mihai Viteazul și a răposatului gazon din Ghencea, în vremuri de glorie, binecuvîntată, fie-le memoria! După această izbîndă de drept istorică, ne așteptam ca Steaua Armatei să avanseze și mai mult către inima Transilvaniei, pentru a înfige steagul adevăratei Steaua în Alba Iulia, capitala Marii Uniri. Dar n-a fost, n-a fost așa. Steaua colonelului Talpan va continua să poarte același război cu Steaua deputatului George Becali. Atenție, dom’ colonel, după meciul FCSB-Olympiakos (0-0, altă mare izbândă), antrenorul grecoteilor, la conferința de presă, a zis „Steaua“ în loc de FCSB. Mendilibar să fie judecat pentru ce-a pronunțat!
Ei bine, și uite-așa, măi fraților, petrecurăm noi, de ziua Marii Uniri, tot cu două Craiove, cu două Steaua, cu trei Dinamo. La un moment dat, parcă țin minte, erau vreo patru Rapiduri, iar timișorenilor le-am pierdut de mult timp socoteala. Așa ne place nouă să benchetuim de zilele naționale și electorale. Uniți în cuget și-n simțiri! Hai, România!
Ba, a murit Duckdam.