Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Un sfîrșit de an perfect

Zoom Un sfîrșit de an perfect

Primul meu job la particular a fost la vîrf. La vîrful vîrfului. Mă chemaseră la Cotidianul în primăvară, pe un salariu foarte bun (gîndeam eu), eram șef de secție (deși nu mîncasem ziar pe pîine nici măcar o zi) și, pentru că venisem în Plevnei, la cazarmă (unde moș Rațiu închiriase de la Armată o clădire întreagă, dezafectată), mă simțeam cel mai important om din lume. Vreo lună sau două am făcut joc de glezne, am angajat tinreri, am simulat și ne-am jucat pe calculator. Scarab of Ra și Patriot. Multă vreme nu mi-a venit să cred că dujmanii democrației izbuteau, în cele din urmă, să străpungă apărarea pe care o fortificam neîncetat. Apoi am intrat în focuri. Echipa era mică, munceam ca disperații. Îmi și plăcuse o fată de la corectură (mai tîrziu aveam să ne combinăm, pentru o perioadă), așa că nu mă deranja cu nimic faptul că plecam, zilnic (șase zile din șapte), pe la unu dimineața. Puteam minți orice, dacă era programul capitalist de vină.

Am mai povestit în altă parte că, pe la prînz, se strîngea toată redacția pe strada Vergiliu, la un local vestit pentru ciorba de burtă, Codrul Cosminului. Între noi fie vorba, l-am vizitat după douăzeci de ani. Era neschimbat. Părea dintr-o altă epocă. Dar, în 1991, localul clocotea de viață și băuturici. Fără să știm, ne comportam ca niște corporatiști avant la lettre, luînd prînzul în oraș.

Dar despre focuri zic. Procesul de producție, integral computerizat, ne dădea un irefutabil sentiment de superioritate față de toate celelalte ziare din București. Nu conta că aveam numai patru pagini (mari, e drept), munca nu înceta niciodată. Iar pagina întîi, aia la care eram marele șef, pleca ultima la imprimantă. Apoi, din două coli A3 se monta o coală A2, se plasau pozele la dimensiunile originale și se fotografia, pentru a intra la tipar. Abia după aia se desfăcea vodca, iar o dubiță ne depunea, ca pe niște coconi, la reședințe, în ordine. Vara mai era cum era, dar iarna ne strîngeam unul într-altul, iar sticla de vodcă alerga zglobie pe la fete și băieți. Nu aveam sentimentul că plecam de la un serviciu. Ne durea în cur de ore suplimentare. Făceam totul cu o imensă plăcere.

Dar unde-i soare e și nor. Habar n-aveam că turnătoria, invidia și prostia nu le lăsaserăm în urmă, odată cu odiosul. Într-o bună zi, la începutul lunii decembrie, am primit plicul cu mulțumiri și cu încheierea contractului de muncă. Nu dansaserăm decît o vară. Bună și aia. Ne-am uitat unul la altul, eu, Agopian și Prelipceanu (Nae), și am ieșit pe ușă așa cum veniserăm.

Așa m-a prins Revelionul lui 1991- 92. Privind cu jale în jur, în așteptarea unei minuni, a unui regret, a unor scuze spuse sau scrise. De unde să știu că eram bețivul, neseriosul, delăsătorul Iaru? Nu știam. Așa că am petrecut de Revelion cum nu mai făcusem niciodată pînă atunci. Chef, mînăstire, maici. O viață are omul!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100

Editoriale
  • O dramă liberală cu un naționalist de operetă

    19 martie 2019

    Ca un proxenet grijuliu care încearcă să-și mărite protejata obosită căzînd la învoială cu clientul, domnul Ludovic Orban i-a luat pentru a doua oară Partidului Liberal rochie de mireasă de […]

  • Marketing și duplicitate

    19 martie 2019

    Frumoasele mașini germane slujesc lăcomia unor grupuri de afaceri cu înclinații penale. Grupul Volkswagen, de pildă, “a minţit în mod repetat şi a înşelat investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, […]

  • Un om cărunt

    19 martie 2019

    Când a devenit Eugen Orlando Teodorovici arogantul grețos de azi? Cu câțiva ani în urmă se juca de-a tehnocratul PSD și îi citeai în ochi acea slugărnicie proprie birocraților de […]

  • În așteptarea cîinilor cu drept de vot

    12 martie 2019

    Călăuzit de farul partidului purtat pe umeri de PRM-istul Codrin Ștefănescu, Liviu Dragnea pare că suferă de orbul găinii dacă n-a sesizat că “lătrăii” din Călărași nu erau nici tineri […]

  • Depinde cum privești femeia oarbă

    12 martie 2019

    Cînd spunem “justiție”, spunem “politică”. Cu aerul că invocăm absolutul spunem, de fapt, povestea unui exces. Așa cum arată faptele, justiția e numele îmbunătățit al lăcomiei, al cruzimii și al […]

romania100