Duminică noaptea, un prieten a jucat, fără să vrea, într-un alt episod al nesfîrşitului serial cu taximetrişti nesimţiţi: s-a întors de la Istanbul, a aterizat pe Otopeni şi a apelat la singura variantă de ajuns în oraş la ora aia – taxiul (3,50 lei/km). Abia după ce a pus bagajele în portbagaj şi s-a urcat în maşină, şoferul l-a întrebat unde merge.
La Casa Presei, a venit răspunsul, moment în care omul de la volan a înnebunit: „Da’ ce, acolo staţi?! Eu aştept de şase ore în aeroport o cursă şi dumneata îţi baţi joc de mine?“. Siderat, amicul n-a mai avut cuvinte decît pentru o singură întrebare: „OK, şi cam pe unde ar trebui să stau ca să fiţi mulţumit?“. Eu aş fi adăugat: „Dacă mă mut în seara asta la Giurgiu, e bine?“.
