Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Zile de fior și rîs în Izmir

Zoom Zile de fior și rîs în Izmir

Asta e o poveste pe care o uitasem, noroc că Marius Ghica mi-a readus-o în memorie deunăzi. Eram, acum 26 de ani, pe vaporul Renaissance, dimpreună cu 40 de confrați români și scriitori. Călătoria fusese un deliciu, o beție, un dans, un ping-pong și o veghe nesfîrșite. Tulburasem Odessa, Varna, Stambulul și, cum se întîmplă de obicei, ne împotmoliserăm la Izmir. Sigur, nouă nu ni se părea, pentru că vizitasem Efesul și ne pocnise în cap. Cine n-a văzut cetatea nu a văzut nimic și trebuie, musai, să ia o pauză de viață, să vadă. Acolo, Grecia părea o copie nereușită. Aveam, cum să vă spun, impresia că vor ieși cărturarii din bibliotecă și marinarii de la bordel. A doua zi, pentru că era furtună, vaporul a rămas ancorat și n-am mai plecat nicăieri în larg. Dar imediat gazdele au organizat o excursie la Pergam. Altă minunăție (să-i spun greacă? oare nu se supără nimeni?), alte încăperi. Toți cei care veniseră cu idei antiturcești în cap aici s-au lecuit. Da, grozav, splendid, minunat, nemaivăzut, numai că scriitorului călător îi șade bine cu drumul, iar a treia zi, furtuna nu părea nici să crească, nici să scadă și nici vaporul să ridice ancora. Ce era de făcut?

Erau două posibilități: ori să stăm în cabine și să golim sticle, ori să mergem pe mal, la una mică. Ia ghiciți ce au făcut românii mei? Ați ghicit: au coborît în port și au luat crîșmele și cafenelele la rînd. Trebuie să vă aduc aminte că, pe vremea aia, puținii dolari la care noi aveam acces erau aur curat în Ucraina, Bulgaria și Turcia. Marius a propus să ne regalăm cu cafele turcești. Adică să vedem cum vine un ienicer sau un spahiu cu ceașca aburindă și paharul cu apă, cum se înclină și ne dă onorul. Era un prilej și de satisfacție, și de mîndrie națională. La un moment dat, nu știu cum, se iscă un zvon că vaporul pleacă. Unii se precipită către port, alții, printre care Marius și Radu G. Țeposu, nu vor să audă. Așa a fost și ieri, așa a fost și alaltăieri. Ia să mai stăm de o cafea! Paler cugetă adînc și alege varianta cuminte.

Cînd colo, ce să vezi? Vaporul ridică ancora și pleacă. De la babord, îi văd pe cei doi cafegii privind în zare, de pe mal. Dau alarma. Mă duc la organizatori. Mă duc la căpitan. Scandal, vorbă multă, vine și Ulici, vin toți românii în păr. Io zic: „Am făcut revoluție în România, fac și aici!“. Mă rog, vă rog să mă scuzați, eu nu-mi aduc aminte, poate că eram trotilat, sînt vorbele amicului meu, pentru care nu garantez.

Vaporul oprește în larg și trimite o șalupă după rătăciți. În fine, după o jumătate de oră, sînt și ei la bord și servesc nelipsita și nemuritoarea vodcă. Numai că amîndoi află că au de achitat întîrzierea, care costă. Cam cît costă? Cifra i-a lăsat fără aer.

— OK, zice Marius nepăsător, să vedem ce vor zice autoritățile de ucraineanul care a fugit de pe vapor. Ia, hai să vedem, cine plătește mai mult?

S-a făcut liniște, iar călătoria și-a urmat cursul ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale