Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

2019 a fost anul în care…

Zoom 2019 a fost anul în care…

(urmare din numărul trecut)

premiile Oscar au fost date pe merit artistic, nu pe obsesii ideologice. Mă rog, aproape. Dar e un început îmbucurător. Green Book avea șarm, avea inteligență sclipitoare, avea joc actoricesc excelent și, cel mai important, avea tupeul să spună o poveste profund umană fără să se împiedice narativ de ideile găunoase ale autoproclamaților activiști de tot felul. Am rîs din toată inima, m-am revoltat puțin și, foarte important, am apreciat și admirat personaje care nu fac paradă de statutul de victime, ci merg mai departe, cu îndîrjire, cu istețime, cu puțin noroc și, cel mai important, cu omenie. Pentru că asta e cheia întregului film și probabil de asta a stîrnit furia ofensaților de carieră: nu era despre bietul negru vs ticăloșii de albi, nici despre bietul homosexual vs ticăloșii de hetero. Era despre înțelegere, curaj și prietenie adîncă, izvorîtă din “Nu uitați, dragii mei: mai întîi de toate, sîntem oameni”. Alături de Mahabharata Ali, Viggo Mortensen ar fi trebuit să pășească și el înspre statueta aurită. Să dai Oscarul pentru rol principal altuia după ce Green Book le-a luat fără drept de apel pe cele pentru cel mai bun film și cel mai bun rol secundar e insultător și pentru simțul artistic al unei moluște. Să fie acel altul Ramy Malek și caricatura de rol din Bohemian Rhapsody face și amibele să pună mîna pe furci și torțe.

un film a patentat conceptul de “rol și mai principal”. Dacă Emma Stone și Rachel Weisz erau ocupate să-și dispute întîietatea rolului în The Favorite, amîndouă s-au văzut date la o parte la nivel artistic de regalul oferit de interpretarea Oliviei Colman. Deși pleacă de la un  personaj croit strict pe coordonatele milei și silei, harul actriței transformă rolul într-unul mîngîiat tandru de valuri de simpatie, amintind de ieșirea Afroditei din spuma mării. În mod ironic, regina Anne este flancată de două laureate Oscar, dar poate spune liniștită, în orice moment, “Filmul sînt eu!” și vărul Ludovic n-ar avea curaj s-o amenințe cu ghilotina pentru încălcarea dreptului de autor al expresiei.

…ticăloșenia a fost urcată la rang de artă. În sensul bun. Vice a fost ignorat pe nedrept de Oscaruri. Poate din cauză că excelentul Christian Bale n-a vrut să-l joace pe Dick Cheney negru și homosexual, chestie care aduce garantat premii de ani de zile. Alături însă de calitatea excepțională a interpretării, filmul surprinde perfect, fără milă și fără părtinire, traseul sinuos al celui care pornea drept biet șarpe și sfîrșea competiția drept veritabilă cobra. Un duș rece și lămuritor pentru toți naivii care cred că politica s-a făcut vreodată între buni și răi și care s-au bulucit să voteze în turul 2 de teamă că iese Viorica Dăncilă președinte.

filme demne de văzut pentru calitatea lor au reușit să scape din fălcile obsesiei lui “Aut blockbuster, aut nihil”. Arctic scotea suspans și magie pură din pustiul înghețat al nordului și dragostea de viață a protagonistului, Dogman arată ce minune poate ieși din relația complementară regizor deștept – actor scăpat în cazanul cu talent, iar Edmond / Cyrano mon amour arată că francezii nu s-au calmat și nervul lor artistic zbîrnîie mai rău ca niciodată. Dacă ar fi să recomand niște filme de văzut acum, cînd lenea se pregătește să-și intre în drepturi, astea ar fi.

filmul anului este, evident, unul și unul. Primul – o dramă convertită la comedie, celălalt – povestea dramatică a unui comediant aspirant. Ambele însă aflate atît de sus, încît simpla idee de a le compara e de-a dreptul jignitoare. Green Book și Joker au făcut din 2019 un an bun, mult mai bun decît mă așteptam privind asediul continuărilor, reluărilor și rebuturilor împinse pe piață cu elan industrial. Nu zic că aștept epoca hollywoodiană post-industrială și apariția filmelor handmade, dar un pic de artă într-un ocean de producție robotizată nu poate decît să bucure.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]