Tragedia nefericitului Patrick Ekeng e doar bomboana de pe coliva unui campionat care s-a mișcat ca ochii mortului. Dumnezeu să-l odihnească! Liga 1 e un fel de mort viu – mai mișcă, are ceva puls, dar sufletul deja nu mai e aici, a plecat. Chemați defibrilatorul, să-l resusciteze! Acum, cînd ultima etapă își dă obștescul sfîrșit, ne amînăm și noi cuvenita și plănuita necropsie a Diviziei A. A murit un om.
A trebuit să moară oameni, parcă așa zicea președintele țării, după nenorocirea de la Colectiv. A punctat bine, chiar dacă într-o manieră neinspirată. Dacă iei doar istoria (foarte) recentă, descoperi că schimbările s-au produs la noi numai din cauza unor accidente, a hazardului și a nepăsării endemice. Emoții exacerbate și corupție subînțeleasă, bașca. N-a fost nici un plan, chestie care ne dezamăgește atît pe noi, cît și pe amatorii de scenarită.
A trebuit să pice un avion în Apuseni ca să demisioneze ministrul de Interne, să fie chemat Iohannis de la Sibiu, să nu fie acceptat ca vicepremier și, astfel, să se rupă alianța USL. A trebuit să fie batjocoriți niște români din diaspora, tot din nesimțire și interese meschine, ca să iasă același Iohannis președinte. În fine, a trebuit să piară un polițist într-o groapă insuficient semnalizată, să fie incendiul de la Colectiv pentru ca, în sfîrșit, să demisioneze plagiatorul Victor Ponta, dimpreună cu coordonatorul de plagiate Gabriel Oprea. Accidentele, delăsarea, mișculațiile egoiste și isteriile publice momentane – toate au definit traseul unei țărișoare cu multe milioane de locuitori. Cîți anume, asta iarăși nu mai știm. Mai corect spus, à la roumaine, nu se știe. Am ajuns țara unde nimeni nu-și asumă vreo responsabilitate, dar, cînd pică beleaua, toți ne repezim – primul reflex – să găsim vinovații.
Acum a picat nenorocirea și pe noi, în mai mica republică a sportului-rege. Orice țară își are fotbalul pe care-l merită. A trebuit să moară dinamovistul Ekeng ca să descoperim că ceva nu-i deloc în regulă: cu ambulanța, cu medicii, cu medicamentația. După dramă, FRF promite că va sponsoriza cu defibrilatoare toate cluburile din primele trei ligi. O inițiativă lăudabilă, să fie primit! Totuși, că pomenirăm de politică, așteptăm mai mult, nu doar măsuri de criză, după un accident. Visăm la aparatul ăla minune care, înainte de stopul fatal, tratează zi de zi organismul băștinaș – curăță metodic arterele, venele și vinișoarele înfundate de atîția germeni patogeni, îi redă inima și-l face să respire, ca să nu intre în moartea creierului, așa cum pare tot mai pîndit. Așa să ne ajute Dumnezeu, prietenul nostru. Dacă mai moțăie un pic (c-o fi și El ostenit, cu atîtea griji pe cap), uite ce pățim, lăsați de unii singuri. Hai România!
Prietenul imaginar nu mai trece prin gradina Mamei Lui pana cand nu e gata Buncarul Neamului prost.
Excelent articol !