Toamnă – iarnă – primăvară, ceferiști ne enervară!

CFR 1-0 Cluj e genul de echipă care ne enervează. Nu vă enervați, mai avem și alte antipatii, pe la case mult mai mari. Atletico Madrid, de exemplu, e în fruntea clasamentului nostru. Mai era și Manchester United, pe vremea lui Mourinho. Echipele antrenate de Mourinho, în general. Ca să nu mai pomenim, dintre echipele naționale, de Grecia și chiar Portugalia – campioane europene. Din punctul nostru de vedere, după gustul nostru, nu ne pică bine, stimați iubitori ai jocului cu balonul rotund. Ăsta nu mai e fotbal, să joci doar la rezultat. E moartea pasiunii.

Desigur, echipele astea enervante, d’alde CFR Cluj, au și niște merite reale. Concret, le poți reproșa puține: sînt așezate corect, joacă corect și, tot corect, agonisesc punctișoare peste punctișoare. Ei, și cu asta ce-au făcut? Canci emoție, nexam pasiune! Celelalte competitoare din play-off măcar și-au definit propria poveste, un „narativ”, cum ar zice șmecherii de campanie. Veșnica telenovelă de la FCSB = Steaua, eterna fierbințeală Terra Nova a oltenilor noștri de la U. Craiova, frumoasa inconstanță a puștanilor de la Viitorul Hagi, ambiția celor de la Astra de a juca fără plată, mîndria ălora de la Sepsi Sf. Gheorghe, o echipă mică ajunsă în liga mare – da, fraților, astea-s povești atractive, merită să le urmărești, care cu cine o ține. Astăzi, CFR Cluj nu mai are o poveste care să te atragă. Este o echipă OK și doar atît. CFR 1-0 Cluj este echipa fără însușiri.

Cîndva, mai dămult, mai dă dămult, chiar simpatizam CFR-ul din Cluj. Au promovat ardelenește, pas cu pas, divizie cu divizie, pînă cînd au ajuns să joace în, pe atunci, Cupa Intertoto. Au fost clubul din provincie care a spart îndelungatul monopol bucureștean la cîștigarea titlului. Iarăși i-am aplaudat și, normal, am ținut cu ei în Champions League. Azi, din păcate, nu ne mai zic mare lucru. În afara consacratelor victorii la limită, n-au nici o identitate. Dacă vor cîștiga titlul, foarte posibil, vorba lui Meme Stoica, va fi grație antrenorilor Edi Iordănescu, Conceição, Minteuan și Dan Petrescu, cei care s-au perindat pe bancă în ultimul an. Va fi și meritul important al lui Țucudean. Cum care Țucudean? Atacantul ăla valoros de la Dinamo, Steaua și Viitorul!

De exemplu, Steaua/FCSB și Dinamo reușesc să ne stîrnească niște sentimente de iubitori ai fotbalului. Nu putem ține cu ei, că-s urmașii unor cluburi departamentale, de ofițeri, dar le-am admirat mulți jucători, cîțiva antrenori și niște rînduri de echipe. Nenorociții ăștia, prin tradiția clubului lor, nu joacă doar pentru un rezultat meschin. Chiar dacă, olteni fiind, nu ne căzu bine rezultatul de la FCSB – U. Craiova (trei-doi pentru oi), pe bune, ne-am bucurat pentru fotbal. S-a jucat.

Or, n-ai parte de prea multă bucurie cu actualul CFR Cluj. Cu cinci clase mai jos, e un fel de Red Bull Leipzig, că pe ăștia îi și uitasem de pe lista enervărilor. Există niște echipe fără suflet, artificiale, mereu demne de invidiat pentru rezultate, niciodată de iubit pentru stilul în care le obțin. Păi, ziceți și voi, măi fraților, ăsta se mai poate numi fotbal? Dacă trăiri și sentimente nu e, atunci nici fotbal nu e. Nu e CFR!