Shang-Chi și Restul Titlului s-a dovedit a fi un campion surprinzător. Efectiv – dar efectiv –, nu mi-am putut lua ochii de pe ecran în momentele cînd nu dormeam, nu mă uitam pe telefon, nu încercam o conversație penibilă cu un vecin de sală aflat la mai multe rînduri distanță sau nu priveam transfigurat înspre tavan, prins într-un episod dramatic în care realizam că am făcut niște alegeri foarte greșite în viață. Vreau să zic – Disney președinte! – că oamenii ăia nu dau șpagă degeaba să le laud filmele mediocre și uitabile.
Deci: Shang-Tsung și Niște Alte Lucruri este povestea unor bătăi colorate cu ifose de chestii eroice. N-am reținut ce, destul să precizăm că scenariul îl tratează pe titularul din titlu drept un băiat care e și el acolo. Ceea ce e perfect acceptabil, măcar în momentele alea publicul are impresia că mai e și altcineva luat de fraier în filmul ăsta. Rar mi-a fost dat să văd un personaj mai neprotagonist ca Shing-Ming. Tipul care îl joacă probabil că a fost scăldat asemeni lui Ahile. Cu diferența că Shuri-Ken ăsta n-a făcut baie în Styx, ci în esență de anticharismă, pentru că pe ecran înfrînge interesul, pasiunea și starea de nesomn prin simpla sa prezență. Bruce Lee era fascinant, Jackie Chan era haios, ăsta e original prin faptul că nu e nici una, nici ailaltă. În termeni inginerești, e zeroul principal. Și lipsa de halou e ridicol de vizibilă, oricît încearcă filmul s-o ascundă în spatele muntelui de antivaloare, nontalent și repulsie care e Awkwafina.
Altfel, Shao-Khan și Ăia Zece Mii de Mortal Kombat este cel mai genial film cu supereroi din 2021, pentru că ar fi rasist și xenofob să spunem altfel. Povestea nu este banală, este clasică, surprizele nu sînt previzibile din Lună, ci au un caracter universal, poceala nu este o copie mai fadă a ceea ce-am văzut la meseriașii genului, ci o reinterpretare modernă a tradiției marțiale. Iar filmul în sine este o îngemănare neasemuită între esența smulsă cu icnete din străfundul ființei umane și alinarea adusă de progresul medicinei. Pentru că sînt un om civilizat și nu-mi permit să scriu deliciu turcesc pansat în pagină.
Știu că, de regulă, vă dau exemple și vă explic, pe scurt, de ce e bun sau prost filmul. Pe cuvînt de pionier, nu merită deranjul. Filmul e mai generic decât formația lui Dan Ciotoi – da, am ajuns la nivelul ăla de referințe culturale obscure. Pentru că filmul are două ore și eu aveam telefon cu net.
În final, n-aș zice că Shangri-La și Dumbrava Minunată e un film înfiorător de idiot sau un ou Fabergé al necreativității. Dar e un shaolin al plictiselii și un sensei care e capabil să-și pună centura neagră în jurul gîtului, atîrnat de lustră.
Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings. R.: Destin Daniel Cretton. Cu: Simu Liu, Tony Chiu-Wai Leung, Liu Kang, Ki-Tana, Kintaro, Goro.
1.400 de vizualizări
