O discuție între Klaus Iohannis și Florin Cîțu probabil că e la fel de antrenantă ca o nuntă de melci. Pare că Iohannis a zis „Ia să încerc și cu un militar“. Cineva care să aibă puterea de a riposta verbal a unui palton și capacitatea de a i se opune a unui mort. Copilul făcut de un mort cu un palton ar fi fost ideal pentru funcția de premier. Dar de unde?
E amuzant că Nicolae Ciucă nici nu există. Nu-l întreabă nimeni nimic, de fapt, iar când îl auzi vorbind, normal ar fi să poarte o mască și pe ochi. Mult mai firesc decât să i se vadă ochii. Cam ăsta e profilul premierului.
Oricine ar fi fost în locul lui, probabil că s-ar fi făcut un mare scandal legat de pensia soției sau de interviul de la Radio România Actualități din care au fost șterse jurămintele generalului legate de faptul că, orice s-ar întâmpla pe pământul ăsta, el nu va intra în politică. Un „furt“ atât de meschin, un act de slugărnicie atât de grețos, un securism atât de jalnic. Și totuși, nu contează. Pentru că nimeni nu-l ia în calcul pe Ciucă. Nimeni nu-l întreabă de ce naiba ditamai generalul, șefu’ la militari, pleacă din Armată în floarea vârstei ca să slugărească un robot trist.
E mult spus și cam greșit că avem premier: PNL, PSD și, mai ales, Iohannis au decis să nu fie premier. Iar presa a simțit instinctiv asta: Ciucă nu există pentru presă, are personalitatea vocii din GPS, e întruchiparea lui „No comment“ și nimeni nu a crezut altceva despre el încă din prima clipă. Așadar, un președinte care dispare când vrea și un premier a cărui prezență înseamnă absența. E ca și cum te-ai da la bârfă cu un prompter.
2.544 de vizualizări






