Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Abuzul de mir dăunează grav sincerității

Zoom Abuzul de mir dăunează grav sincerității

L-am cunoscut pe Varujan Vosganian cam prin 1984-85. După dispariția Cenaclului de Luni, umblam de năuc, în sevraj, căutînd un locșor măcar pe jumătate atît de prietenos și pe sfert atît de inspirațional. Am fost, pînă în 1989, pe la Cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. Dar acolo era constituită temeinic altă gașcă. Prietenoasă, e drept, bine construită intelectual, da, dar altă gașcă. Am mai descoperit, nu departe de casă, un cenaclu mic și modest, pe strada Eminescu, la Casa de Cultură. Dacă nu mă înșel, Florin Mugur  mi-a vorbit de el. Acolo am descoperit mai mulți aspiranți la gloria literară. Dintre ei mai țin minte doar doi: Diana Manole și Varujan Vosganian. Uneori, după ședințe, mergeam pe la casa cîte unuia și mai discutam, mai beam un pahar de vin. La Varujan am descoperit un pian, la care cînta cu talent și plăcere. Așa am aflat că făcuse două facultăți. Era naiv, entuziast și fricos. Armean fiind, manifesta o temere ancestrală față de autorități. Totul pînă la protest. Totul pînă la curaj… Cu toate astea, ce să vezi?Armeanul șovăielnic a fost prins umblînd la cutiuța cu revoluție, în 21 decembrie 1989, și și-a luat-o sănătos pe coajă.

După 1990 ne-am văzut mai rar. Aflam că e mare șef la armeni, că are o editură, că și-a publicat un volum (sau alt volum) de poezii. Apoi, prin 1996 sau ’97, cred, a intrat în politică, alături de Laurențiu Ulici, în PAR, ulterior UFD. Nu a reușit (poate pentru că Ulici, acel maestru al combinațiilor) a murit stupid în campania din 2000. Apoi s-a reorientat către liberali și UFD-ul s-a resorbit în PNL. Cînd ne întîlneam, rîdeam. Era de rîs, cred eu.

Apoi, Varujan a început să urce treptele politicii celei mari. A fost parlamentar, ministru, candidat la Parlamentul European, acuzat și ridiculizat. A îmbătrînit. Din 2005, e și vicepreședinte al Uniunii scriitorilor, iar azi voi vorbi exclusiv despre această funcție. Pentru că aici e durerea cea mare.

De curînd, dl Vosganian a publicat un text cu titlu noician: Mic îndrumar privind ființarea USR. Dl vicepreședinte dă o lecție de demnitate istorică, justifică, cam ca generalul Cambronne, situația fără precedent în care se găsește uniunea: E vorba de un pîlc de autori care își caută, zadarnic, rezolvarea crizelor de inspirație, jubilînd terapeutic la gîndul că Uniunea Scriitorilor din România (USR) nu mai există. Și, ca să vezi, nu de ieri, de azi, nu mai există, ci de mai bine de… treizeci de ani! După opinia acestor autori, una dintre marile izbînzi ale revoluției din 1989 a fost desființarea USR. E drept, o izbîndă din cale-afară de subtilă, de vreme ce pînă acum nimeni nu și-a dat seama de asta. Culmea, nici măcar autorii cu pricina, care, la rîndul lor, s-au numărat printre conducătorii, laureații sau beneficiarii Uniunii (cică) de mult desființate. Și: Unul din reproșurile care ni se aduc este faptul că nu ne-am reînscris potrivit OG 26/2000 și nu ne supunem cerințelor ei. În realitate, USR este exceptată, chiar prin prevederile OG 26/2000. Potrivit art. 85 din respectiva ordonanță, „Persoanele juridice de utilitate publică – asociații, fundații sau alte organizații de acest fel – înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărîri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public, nu intră sub incidența prevederilor prezentei ordonanțe, ci rămîn supuse reglementărilor speciale care stau la baza înființării și funcționării lor“.

Nu vreau să vă plictisesc. Într-o încercare grațioasă de a pupa condurul prezidențial-manolesc, vicepreședintele mizează pe iuțeala sa de mînă și pe nebăgarea de seamă a asistenței. În fond, dl Vosganian știa că e vicepreședinte într-o instituție prost sau neglijent condusă. Pînă în 2016, decretul comunist nu a fost nici măcar vreodată pomenit. El este o chichiță avocățească menită să ascundă o conducere frauduloasă a instituției. De cînd, oare, știa că USR „nu e de utilitate publică“? De mult. Din 2008. De la patronul său, dl Tăriceanu, care returnează o petiție semnată de Vosganian, alături de Mihai Mălaimare și Adrian Păunescu. Ce se spune în motivarea refuzului? Vă las plăcerea de a parcurge textul: În opinia noastră, aceleași rațiuni impun o concluzie similară și cu privire la capacitatea Uniunii Scriitorilor din România de a i se da imobile în folosință gratuită, întrucît, pînă în prezent, nu a fost adoptată o hotărîre de Guvern, în temeiul art. 39 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, care să recunoască Uniunii statutul de instituție de utilitate publică, Uniunea Scriitorilor din România nu este instituție de utilitate publică și nu îi pot fi date bunuri în folosință gratuită. Cu alte cuvinte, dl Vosganian știa lucruri pe care astăzi le neagă. Ce să vezi? A mers pe burtă. A mințit, alături de toată șefimea, că actele și ființarea (vai, ridicolul tot n-a ucis pe nimeni) Uniunii ar fi în regulă. Ce era de făcut? Simplu. Să se înregistreze în Registrul asociațiilor și fundațiilor. N-au făcut-o. De ce? Nepăsare? Inconștiență? Aroganță? Dispreț pentru lege? Nu mă întrebați pe mine, e inexplicabil. Sau trebuia pus Statutul în acord cu Legea 26/2000. Adunări generale, acte contabile la zi. Nici asta n-au făcut. De ce? Lene? Nepricepere? Nimeni nu știe. Acum se dau de ceasul morții că o mînuță de scriitori dați afară, interziși în revistele literare, calomniați în aceleași reviste și tîrîți prin tribunale au descoperit întîmplător ceea ce dl Vosganian a ascuns zece ani de-a rîndul. Căci așa s-a întîmplat. În tribunal, judecătorul a cerut dovada că avocata Corina Popescu reprezintă o instituție. Și nu s-a găsit nici un act. Ar trebui o găleată de mir pentru momentul în care vicepreședintele, de mînuță cu președintele, vor ieși în fața breslei și se vor jura pe ce au mai sfînt: Nu noi, ei, pîlcul ăla de „autori“ care nu ne-au lăsat să-i călcăm în picioare! Ei sînt vinovații! E drept, vor fi necesare cisterne de mir.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Norocul rîmă-n soarele cu pete

    13 aprilie 2021

    Norocul rîmă-n soarele cu pete precum un porc umflat cu diamante, cum l-aș ademeni-n vîrtej și pante spre cocinile sfinte să se-mbete, frică îmi e să nu ne creadă plante […]

  • Boala băncii nebune

    13 aprilie 2021

    România a împrumutat săptămîna trecută 3,5 miliarde de euro de pe ceea ce Guvernul numește „piețele externe“. Aceste piețe puteau să fie și interne, fiindcă ele reprezintă, de fapt, băncile-mamă […]

  • Prizonierii lui 5%

    13 aprilie 2021

    936.864 de români au votat, în decembrie 2020, cu alianța USR-PLUS pentru Senat și 906.965 de cetățeni români au votat cu alianța USR-PLUS pentru Camera Deputaților. Nici măcar 5% din […]

  • Rugăciunea preafrumoasei blondine către jandarmul călare pe situație

    6 aprilie 2021

    Motto: ,,Nu pot, nu pot, fată mare, Că mi-e murgul slab de șale“ Stimată și iubită, în veci, Jandarmerie, te rog să-mi pui cătușele și mie. Și fiindcă disperarea mă […]

  • Miracolul prostiei românești

    6 aprilie 2021

    Pentru o clipă s-ar fi putut crede că Iohannis revine din lunga stare vegetală, că transformarea dulapului în om, pe care alchimiștii au negat-o veacuri la rînd, se petrece chiar […]